Să vrei să stăpâneşti furia unui val
e ca şi cum
ai bate un gând în cuie
şi l-ai privi plângând…

Să vrei să-mbrăţişezi întinderi de ocean
e ca şi cum
ai mistui în flăcări – apa –
şi din cenuşa ei
ai face stele…

Să vrei să porţi pe umeri cerul
e ca şi cum
pământului ai cere
să strige de durerea încătuşaţilor
în beznă…

… şi atâţia ochi – ce nu mai pot slăvi lumina
vor parte
la priveghi -

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Lucian-Zeev Herscovici pe Iunie 20, 2010 la 3:40pm
Tragic prin realism, real prin tragism. Felicitari.
Comentariu publicat de GABRIEL CRISTINEL pe Iunie 18, 2010 la 11:47pm
Cu mult drag!
Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Iunie 18, 2010 la 9:42pm
.....e ca și cum ai bate gîndul în cuie.....o imagine frumoasă și....inedită, cum numai domnia voastră puteți scrie.....
Comentariu publicat de valentina pe Iunie 18, 2010 la 8:36pm
frumosa imagine.
mulţumesc, Gabriel Cristinel!
valentina
Comentariu publicat de GABRIEL CRISTINEL pe Iunie 18, 2010 la 7:39pm
Frumoase versuri! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor