Mișcând încoace și încolo
se-ntoarce cu un zâmbet figurant
și-și șterge sângele.
Curge apă. Ochii îi sunt plini de fiere,
de miere, nu-i e gura înnecată.
Dar sufletul. Ce-i sufletul?
I se perindă rând pe rând,
pe streșinile încărcate,
cu rigips vechi și amorțind
se culcă pe o parte, amuțind,
într-un salon lugubru.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor