Ţine minte, iubite!
Ai venit într-un ceas
în care
pustiul îşi căuta ţărmul!
M-am agăţat de tine
ca de ultima secundă în cădere...
Şi-n haosul – orbit de întuneric
ai strălucit o clipă
suficientă...
pentru a te prinde cu braţele amândouă.

Te-am strâns atât de tare
că spaima din ochii tăi
a fulgerat scântei...
Da! Sunt ai mei!
Nu mai ai scăpare!
Şi nerostita întrebare
Am ucis-o –
în „Săruturi albe de ninsori“ –

Eşti vraja cântului din urmă,
Eşti perla închisă-n scoici
ce zace în adâncuri...
Eşti nebunia zborului...
Şi eşti altarul
Pe care fulgi de nea – murind –
Iubirea o înalţă tot mai sus!
Coroană dărută stelelor
Pe care ai să le-auzi plângând
În nopţile în care – iubirea se va stinge...
Răpusă cu cruzime
De ultimul tău gând
ultimul tău gând...

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor