Şatra mon amour' 95- Micul şi marele Paris-Rahova de jos

Puntea amintirilor lui State potcovaru’şi nea Bebe Cazma.

Nu mă dă naraţia afară din casă, dar n-am ce face: între ţintele vii ale textelor şi pretextelor şi strofelor, există afară de inţelesul lor, şi o legătură sentimentală (eu ştiu despre ce este vorba).
State potcovaru’ fusese băiat de Bucureşti şi unul cu chitanţă, bine şmecherit, în focarul lumii interlope din Rahova de jos(anii’48,'50)
În şatră venise in’95, dintr-un calcul strategic al afacerilor, mai precis de frica fiscului la care făcea o enormă alergie. I-a cerut găzduire şi i-a dat Aurică Fieraru, bulibaşa şatrei. Deşi de Aurică Fieraru ii lega şi-i leagă originea, între tradiţia lui bulibaşa şi amintirile lui există mari discrepanţe.
Aurică Fieraru l-a primit cu o condiţie: să nu se introducă in tradiţiile şi guvernarea şatrei, lucru care lui State i-a convenit foarte mult şi unde aurul din gură şi cel din ladă lăsat de taică-su a făcut ţiganii cuminţi, care uneori, dacă n-au putut să zambească, cel puţin au rânjit. Era şi asta o dovadă de supunere.
Aici a vieţuit o vreme cu Flăcărica, nevasta lui fără cununie, adică cu bon de mână, şi cu fetele lui.
I-a convenit de minune statul in şatră, intrucât de acolo se lansa in afaceri mănoase, cum am spus in afara fiscului, şi in afara tirului atenţiei unor concurenţi.
Din 1995, State s-a gândit să-şi modernizeze şi să-şi mondenizeze afacerile, când incearcă fără suces să cumpere Divertis Parc şi pe Toni Grecu, pentru care avea o imensă simpatie. N-a mers, maestrul Toni Grecu, i-a spus…..nix.
După eşecul care nu l-a dărâmat, a plecat un timp la Istambul, unde a tras câteva tunuri fără urme, a dispărut brusc la Paris, unde a pus pe picioare o industrie a prostituţiei şi a cerşetoriei, si încă una prosperă.
Intors după un timp in ţară, găsim in aceste telenovele, această povestire şi atât.
De neuitat este faptul că el trăise înainte în puterenica viaţă interlopă, până in 1948, unde taică-su era: aurar, argintar, zaraf, şi bulibaşă a tuturor organizării nunţilor pentru bogătaşii din Bucureşti.
Până la data arătată, Rahova de jos era spuma gangsterilor, a interlopilor de toate nuanţele, a traficanţilor şi a altor oameni ai riscului, una din surse şi resurse era un centru mare manufacturier , unde lucra cu vestitul Semaca, şi unde acesta avea prăvălioare, depozite, şi ateliere in clădiri inalte până la genunchiul broaştei, şi în care taică-su era implicat ca administrator fără acte.
După revoluţie, cum v-am mai spus, State părăseşte bârlogul, şi ajunge in şatra lui Aurică Fieraru. In fosta Rahova de jos trăia şi unchiul său Ion Fieraru, poreclit Bebe Cazma, care era şeful şcolii de şmecheri, una bine plătită şi ocrotită de oamenii locului.

De aici, tot din Rahova de jos, a fost promovat la 25 de ani puşcărie în Jilava, cel care era atunci marele Alimănescu, care după câţiva ani a fost scos şi numit comisar şef, şi la care face referiri şi Sergiu Nicolaescu, în amintirile din filmele sale.
De toate astea, mai ştie şi ştie multe, actualul scriitor al vieţii interlope, în devenire celebru, Tache, a cărei naraţie este o bijuterie. Mai ştie câte puţin şi Toni Grecu, cel care a avut de-aface in condiţiile arătate cu State potcovaru’ şi a cărei influenţă din lumea interlopă o găsim uneori mai stilizată in programul său din Divertis Mall.
După venirea lui din Franţa şi-a reluat viaţa din tabără, unde a rămas un interlop cu bani mulţi şi riscuri puţine.

Remember Bebe Cazma 2005.
L-am cunoscut in Aprilie 2005, în insula pensionarilor din cartierul Balta Albă. Acolo venea cu fecioru-său după el, avea 93 de ani, şi era aproape plin de sănătate. Acolo venea şi Mircea Badea, unde căsca gura la moşii mai teribilişti şi povestitori de elită, cum era şi nea Bebe cazma.
Mi l-a prezentat Colea Răutu care, deşi era o discrepanţă mare de spirit între ei,il accepta, pentrucă –şi depănau amintirile in luptele de la Odessa, unde fuseseră camarazi de arme, şi acelasi leat.
El mă citea in cotidianul Naţional, avea sindromul de vedetă părăsită, ocolită şi uitată de generaţia tânără, care nu ştia cine a fost el. Mi-a povestit multe, era supărat in egală măsură pe celebrul scriitor Tache, care-l omisese din prima sa carte: Şmecheri de oraş, cât şi pe mine, că nu-i făcusem catrene la fel ca marilor vedete.
La rugămintea maestrului Colea Răutu, i-am făcut opt catrene, pe care le-am dat la şefa poeţilor, d-na Vera Tufan, dar care mi-a spus că regretă profund, ca şeful nu acceptă vedete ca el.
I le-am dat a doua zi, şi urmărea zilnic rubrica in care n-a apărut niciodată, iată un fragment din strofele pe care i le-am dedicat:

Lui nea Bebe Cazma.
“Mă priveşti cu încruntare
Parc-ai vrea să mă deochi,
Ieri mi-ai spus că nu ai sare,
Că mi-ai da-o tu în ochi."

Totuşi, eu te am în gând
Da-n 7 Plus se stă la rând,
Nu-ţi fie cu supărare,
Aglomeraţia e....mare!

La Tache eşti printre"moaşte",
E tânăr, nu te cunoaşte,
Dar eu acuma mintenaş
Te fac şmecher de oraş.

Amândoi suntem cu clonţul
Şi-apoi,o să dăm şi colţul,
Dar vrem o moarte optimistă
Cu întrecere "socialistă!"
Prima strofă nu-mi aparţine, este una de imprumut, de la confratele meu Florin Lobodă, dar era ca o provocare la intrarea in peisaj.
Nici o faptă” bună” nu rămâne nepedepsită, că după trei luni pe Bebe Cazma l-a lăsat viaţa la vatră, pentru o cruntă boală de piele de care n-a scăpat până n-a murit.

A murit uitat de lume şi de Dumnezeu , la vârsta de 95 de ani, ca fostă vedetă neştiută, când nu mai interesa pe nimeni.





Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor