Am păşit cu stângul,

dreptul era acoperit cu valuri de idei,

ce luaseră forma albatrosului,

se zbătea neputincios pe marea vieţii,

curcubeul s-a aruncat în apus,

nicio adiere de vânt nu clătina tăcerea,

doar cuvintele, în bezna zilei, se aşterneau grăbite

pe altarul de crizantele, la întretăiere de ani.

Am simţit cum mâna dreaptă a devenit neputincioasă

după ce a lovit cu piatra mândria de a fi sărac,

aşchii fosforescente s-au adunat lângă piciorul stâng,

pe cer, ochii albaştri ai nopţii lăcrimau rar,

o stea ducea dor de dor,

 mâna strângă, ce a înlocuit mâna dreaptă,

abia învaţă să scrie cuvântul “Iertare”.

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Lucretia Ionescu Buiciuc pe Octombrie 29, 2013 la 8:52pm

Multumesc agafia pentru atentie

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Octombrie 28, 2013 la 10:41pm

O poezie picturala, sa o intelegi trebuie citita cu atentie si recitita spre a iesi din imagini si a-ti intelege starea care ti-o transmite la o prima lectura.

Comentariu publicat de Lucretia Ionescu Buiciuc pe Octombrie 28, 2013 la 10:33pm

Multumesc, Monica, pentru atentia acordata

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Octombrie 28, 2013 la 9:32pm

Frumoase versuri ce aduc la suprafață adevăruri de parabola... se cer (re)citite, cu atenția inimii.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor