Azi noapte am inceput sa ma gandesc ce anume ii deosebeste pe oamenii care au pornit pe o cale spirituala,cei numiti Treziti,de cei care inca nu vad mai departe de lungul nasului,numiti Adormiti.Si mi-a venit in cap metafora cu orasul,se poate sa o fi citit pe undeva sau poate a aparut chiar atunci din capul meu,dar oricum nu asta e relevant,ideea este alta.

Sa presupunem ca ne aflam intr-un oras obisnuit,cu blocuri inalte,cu strazi,parcuri si cafenele si ii avem pe cei doi:Trezitul si Adormitul.
Adormitul se duce la munca intr-o dimineata,plictisit de moarte de automatismul existential si nu intelege ca din pozitia de unde este,el este limitat.Vede cel mult primele doua strazi din fata lui,semaforul care isi schimba culoarea in rosu si  pe ceilalti trecatori,care ca si el se duc la munca zgribuliti.Dar nu poate vedea"the big picture"pentru ca universul lui este ingust,cu margini si anost.
Ce se intampla cu Trezitul?Pai el nu se mai afla in oras,ci zboara deasupra orasului,vede si el blocurile,strazile,parcurile,cafenelele si trecatorii,dar el nu vede doar un fragment,pentru ca din locul unde se afla,el vede intreg orasul dintr-o singura privire.
In ambele cazuri avem acelasi oras,singurul lucru care ii diferentiaza pe cei doi este Perspectiva.Adormitul are pe nas ochelarii de cal,ca atare el percepe un spatiu limitat de propriile frici,in vreme ce Trezitul pluteste intr-un spatiu vast si stie ca acesta e abia inceputul aventurii.
Pentru unii viata inseamna un chin,pentru altii o binecuvantare.Pentru unii exista pedepse,pentru altii lectii de viata.Pentru unii relatiile cu ceilalti sunt nedrepte si dureroase,altii le percep ca datorii karmice.Unii nu vad nici un scop acestei existente,considerand ca sunt pedepsiti de divinitate,altii vad viata ca pe un dar care ii va conduce pe noi culmi ale evolutiei.Unii vor evolua,iar altii vor stagna.Degeaba imi spui ca unele lucruri nu exista,ele exista doar ca tu Adormitule nu le poti percepe.Ca sa poti sa fi in acelasi spatiu in care sunt eu,trebuie sa inchizi ochii,sa-ti linistesti mintea si sa vezi cu inima.Se spune ca somnul ratiunii naste monstri,si asa este.Daca tu crezi ca nu ai nici un rost pe aceasta planeta,te consideri mic si insignifiant, sau si mai grav crezi inca intr-un dumneZEU gelos si plin  de capricii,atunci clar ratiunea nu te ajuta deloc,iar tu bati pasul pe loc.Nu exista bun sau rau,exista doar doua fatete ale aceleiasi monede.
 
Daca ieri vedeai orasul de undeva de jos,iar azi il vezi dintr-un alt punct,vei crede ca ceva s-a intamplat cu orasul,dar el este exact la fel si se afla in acelasi loc.Singurul lucru care s-a schimbat si care a suferit modificari esti... TU.

Vizualizări: 99

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor