Când mâzgălea la trandafiriul “Senator” şi scuipa insulte împotriva confraţilor de la „Opinia”, adepţii unei schimbări adevărate în România, regretatul Gheorghe Ene, fostul preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, Centrul Zonal Buzău, observa sarcastic că nu acceptă lecţii de la o „Rozicuţă care, pentru a trăi mai bine, umblă cu chiloţii în vine să i-o tragă oricând vrea Rozel”.

În pofida acestui fapt, acest „scriitor exemplar” avea să ajungă ( deh, vremurile se schimbă!) unul dintre coordonatorii paginii literare din, culmea, „Opinia” şi „portdrapelul” scriitorilor buzoieni pe care, în fapt, i-a abandonat, ca un căpitan perfect care abandonează primul corabia înainte de scufundare.

Astăzi, Marin IfriNimic este unul dintre liderii ASPRO Buzău şi, dincolo de obişnuitele declaraţii în favoarea unei filiale curate şi necomuniste, emană valuri de simpatie către PRM şi PSD, partide care i-au asigurat locul călduţ de la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. S-a integrat perfect, ca-n costumul său, în noul rol. Şi continuă să se comporte ca un ”scriitor exemplar”, înfierând cu o adevărată mânie proletară „miliardarii de carton” ai României: „ E vremea să le dăm peste nas celor care cred că şi literatura e de cumpărat sau de transformat în ceva electoral”. Cum rămâne atunci cu editura „Tempus” şi Fundaţia Culturală „Renaşterea Buzoiană”? Cu „Senator”, ”Observatorul buzoian” etc.?

Poetul-muncitor îşi continuă lecţia: „E o nebunie naţională ce se întâmplă acum cu aceste dosare „de urmărit” sau „de reţea” ale fostei Securităţi. Presupun că şi eu am dosar. De urmărit, pentru că altfel nu se poate. Eu n-am „angajament” şi nimic altceva care să ţină de chestia asta”. Mergeţi şi cereţi la CNSAS dosarul lui de urmărit şi veţi vedea... surprize, surprize...

Într-o bună zi, va părăsi USR și ASPRO şi va uita subit totul. Nu ştim dacă-i va pica pata, aşa, pe motiv de gelozie carieristică, cum a fost în cazul Valeriei Tăicuţu (și multe, multe altele), sau pe motiv că lumea se prăbuşeşte, episoadele „Senator”, „Observatorul Buzoian”. E cert că  n-a suferit niciodată de nostalgie (cu excepţia admiraţiei pentru Ion Iliescu) şi că, în ziua aia, când ne va părăsi, „nu va da nimeni cu parul, dimpotrivă, nu va urla nimeni, va fi chiar linişte”.

Istoria literară „îi va lua cuvântul”. Dixit!

 

Securistul strigă… hoții!

L-am întâlnit, prima oară, pe la cenaclul ”Viața Buzăului”, în compania unor „prieteni”, scriitori mari, de, cu care, probabil, azi îşi spală reciproc şosetele şi dracu mai ştie ce. Pe vremea aia, eu sunt cu câțiva ani mai mic decât el, aveam 17 ani și câștigasem un premiu în „Cântarea României” (uite, infime, că-ți spun și premiile!).

Jocul întâmplării ori poate că jocul unor interese obscure m-a făcut să urmăresc cu atenţie mersul pe sârmă al acestui comediant mediocru. Spun asta făcând o reverenţă faţă de toţi cretinii (mucii de ocazie ai unor politicieni) care bat câmpii scriind în revistele literare ori în gazete de doi bani despre lucruri care nu au nimic în comun cu literatura, deseori chiar, scriitura lor nefiind altceva decât nişte regretabile mesaje de simpatie ori antipatie între doi oameni.

Marin Infirm face parte din categoria încăpătoare a simbriaşilor obedienţi. El transformă dorinţa şefilor în propria sa credință şi e gata oricând să muşte aprig din duşmani mai ceva ca murgul lui Andrii Popa. Are o vocaţie subalternă care-i călăuzeşte discursul. „Cronicile” lui literare iţite ba prin Opinia, ba prin ogrăzile altora asemenea lui, erau și sunt nişte spaţii ale judecăţilor caraghioase şi îmbrobodite în cuvinte mari, agramate, dar pretenţioase, regretabile ca argumentaţie, unde „opera” sa şi a partenerilor de „Uniune” este albă, iar a celorlalţi înoată în zmârcuri negre şi puturoase. Fireşte, e dreptul lui să-l adore pe X, să creadă ori să se extazieze în faţa lui Y. Totul e să nu le ceară cititorilor să-l considere obiectiv. Sau credibil.

Sintagma „băiat de gaşcă” înseamnă, în general, om bun, de treabă, dar individul ăsta este într-adevăr de gaşcă, dar nu şi OM de treabă. Treaba lui constă doar în propria sa tămâiere sau în tămâierea găştii care l-a propulsat în „elita” scriitorilor buzoieni. Atât şi nimic mai mult. Scriitorii care au divergenţe de păreri cu gaşca încap pe mâna celor de teapa jupânului şi sunt tocaţi mărunt.

Astfel se explică şi graba cu care se repede câteodată la gâtul unora dintre scriitori, iar mai deunăzi la biografia subsemnatului.

 

Japitzda care este și delațiunea

Așa se face că Infimică ăsta reia, în „Jurnalul de Vrancea”, cu vehemența unei japitzde care este, un soi de pamflet ”cântat” pe mai multe partituri ba pe la Secuꞌ, ba prin „Opinia”, ba pe mai nu știu unde…

Despre chestia cu  „mangleala draperiilor de pluş dintr-o casă de cultură, făcându-şi din ele pantaloni raiați” am scris de nenumărate ori. A fost și este singurul lucru pe care-l regret din viața mea… Ceea ce nu se știe, încă, este că „mangleala” respectivă a fost „comisă” de subsemnatul… împreună cu fratele „exemplarului” Marinică Ifrinimică!

Faptul că nu vreau să devin membru al USR îl „destabilizează” rău de tot și face clăbuci cum că „strugurii sunt și sus și acri”… Bă, hahaleră, ai uitat când mă rugai să devin membru ASPRO și-am refuzat? Ai auzit tu, vreodată, că am încropit vreun dosar (aici, tu ești specialistuꞌ) pe care să-l duc la vreo asociație unde am pile și relații?

De-aia ai tu ce ai și cu „Gorică Hârbea”, cum îi zici tu, pentru că ai fost și ai rămas doar o amărâtă de „membru” (sic) în Asociația București?

Cât despre celelalte mizerii, ba că n-aș avea o casă, o carte de muncă ori că am trăit o vreme „într-o cazarmă, în calitate de nimic civil, cu hrană cu tot”, e suficient să spun că ifrimicul ăsta a mâncat, a băut și mi-a ”cântat” osanale, așa cum a fost și este obișnuit, în acea unitate militară!

Pe de altă parte, e de menționat că pe aceeași pagină a „Jurnalului de Vrancea” sunt bălăcăriți atât Horia Gârbea și Florin Iaru, cât și Mircea Dinescu. La fel de laș și la fel de scârbos…

Ca să vezi unde duce și frustrarea asta!

 

În loc de epilog

Nu cred că trebuie să traduc pentru cineva de ce, pentru ce şi cum scriu, dar pentru a-şi încropi şi el, pe viitor, cât de cât, tema pentru acasă, îi „suflu” lui Infimică că (sic!) eu scriu despre viaţa asta aşa cum e, privită de fiecare dată dintr-un alt unghi, nuanţând până la decolorare fiecare nuanţă în parte a ceea ce cred eu că înseamnă disperarea şi resemnarea unui popor. Nu e nimic exagerat, nimic inventat, ba din contră. Firesc, nu mă aştept ca toate nuanţele astea să aibă reprezentare în „lumea reală” a jupânului, adică a cretinilor care mârâie despre valoare când sunt încă datori delaţiunii şi compromisului, dualităţii şi meschinăriei, când vila în centru, maneaua şi teşchereaua plină cu bani le sunt idealul în viaţă, aşteptând să le pice para mălăiaţă fără a-şi asuma nici un risc, nici o responsabilitate. Ar fi ca o blasfemie. Ar fi ca şi cum aş îndrăzni să-l aşez pe diavol lângă Dumnezeu.

Altfel, individul e ca un golgeter care nu ştie fotbal, dar are instinctul golului. Peluzele îi zic pomanagiu. Preia câte o „cauză” de la alţii şi marchează. Că nu ştie să-şi scrie textele, pe care le bungheşte greu, că n-are nici o legătură de sânge cu literatura, ce contează?

Pe hârtie, hârtia plătită de alţii, rahatul poate deveni şi alb.

Scriam, undeva, odată, că dacă n-aş fi fost convins că m-am născut într-o ţară greşită, ar fi trebuit să accept că am venit pe lume încărcat de o mulţime de vinovăţii şi vinovat sunt şi acum fără să ştiu faţă de cine şi în ce fel. Ceea ce mă sperie însă şi mai rău este apariţia acestor obedienţi agramaţi care ştiu că oamenii nu pot fi niciodată pe deplin puri.

Până la ei, ţara a fost greşită. Cu ei, mi-e frică să nu îmbătrânesc într-o ţară de-a dreptul strâmbă...

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor