am legănat moartea în braţe 
până mi-a degerat sufletul 
şi acum îmi înţeapă carnea 
ca un iceberg

sunt un titanic 
fără pasageri la bord 
o corabie fantomă 
pe mări străine

călătoresc 
fără busolă, fără hărţi 
fără scop

sunt singurul meu pasager 
când lovit de gheţuri eşuez 
şi nicio barcă de salvare nu se vede la orizont

ca un pisoi nou născut 
dau de două ori din mâini 
şi mă cufund în oceanul de gânduri 
ies uneori la suprafaţă 
pe insule din hârtie 
să-ţi scriu

îţi amintesc 
să nu-mi mori în braţe iubito 
am legănat prea mult moartea 
şi acum îmi înţeapă carnea 
ca un iceberg

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Septembrie 22, 2012 la 6:21pm

Multumesc pentru aprecieri, Elisabeta!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Septembrie 22, 2012 la 2:36pm

"şi mă cufund în oceanul infinit de gânduri

ies uneori la suprafaţă

pe insule de hârtie

să-ţi scriu" Scrisul tău e deosebit.Mi-a plăcut!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor