Trăiesc după confortabilul principiu că există o noimă în toate, că mai presus de orice este sensul vieţii ce ni s-a dat. Şi că, la fel ca subtilele aranjamente celulare care ne fac să punem pas după pas, epicul minor, cotidian al vieţiuirii noastre stă la baza unei odisei cosmice care ne include ca personaje centrale. Ce autor nu ar renunţa imediat la noi dacă nu am juca un rol important în ceea ce se întâmplă? Eu joc un rol. Tu joci un rol. Nu ne cunoaştem, dar ne întâlnim în marea schemă undeva. Iar întâmplările vieţii sunt liantul care ne ţine împreună. Brusc, apare o chestie care te activează. Iei decizii, te apuci de ceva. Ai putea crede că nu este nimic important dar este, fără lucrurile astea odiseea cosmică s-ar gripa. Nu este posibilă nici o eroare. Azi există un motiv precis (în viitor, un alt eveniment va depinde de mişcările obligatorii induse de această situaţie) pentru care, brusc, congelatorul de la ţară a crăpat. Carnea pentru câini a început să se moaie iar din pungile cu vinete coapte se scurge o zeamă cam nasoală. Vecina, tanti Maria, mă apelează pe telefonul mobil. Ce să fac? Pune-le la dumneata, până vin eu. Nu e loc. Roagă-l pe Sensei să le ducă la unchi-miu, Marian. Nu-s acasă, au plecat la pescuit. Am să încerc la Paula şi sun să-ţi spun care-i treaba. Sună. Paula e de ispravă, mi-a înghesuit produsele în lada frigorifică. Pentru scurt timp, aşa că liniştea din ultimele zile este deja amintire. Plec să rezolv la faţa locului. Merg şi eu îmi spune Angela, care nu a mai mers cu mine la Ceatalchioi de un an. Vreau să văd căţeii. Mi-e dor de Aramis. Aramis, cât a locuit la Tulcea, a dormit în capul ei, lingându-i o ureche. Cui nu i-ar fi dor? Iar călătoria se dovedeşte o reuşită totală. Angela se culcă pe lijancă. Aramis în cap. Adorm şi în timpul somnului căţelul, acum aproape un dulău, îi linge o ureche de parcă nu ar fi fost despărţiţi nici o zi. Eu (împreună cu Portos) recoltez ultimii pepeni şi îi încarc în maşină. E clar că Portos e câinele meu. Vinetele rămân la Paula. Toată lumea e bine. Pe drum hotărâm să cumpărăm o combină frigorifică pentru a înlocui frigiderul şi congelatorul, vechi, de la Tulcea, pe care le voi căra la Ceatalchioi. Uite-aşa, fără nicio problemă, nici măcar nu aducem vorba de bani! Cum să nu crezi că în treaba asta se ascunde o schemă galactică? Cu siguranţă că urmează ceva important, îmi spun în gând, ca unul care înţelege de mult cum merg lucrurile în lumea asta! Şi am dreptate. Ca să achiziţionez combina trebuie să fac rost de mălai, aşa că mă duc la bancă, unde mă întâlnesc cu Ştefan Caraman. Mi-e puţin ruşine de el, a scos un roman de succes la editura Tracus Arte, Scrisori către Rita, şi eu nu l-am felicitat. Mă invită în birou, să-mi expună teoria lui. Băi, îmi spune, chiar dacă nu ştim nimic despre Univers, ştim totul despre planeta noastră. Băi, planeta noastră este divizia cosmică specializată în sex! Hai să-ţi scriu, băi, ceva pe carte, că noi, autorii, aşa trebuie, băi, să facem! Am pus aici tot, toată taina,  trebuia să dau adevărul pe faţă, îmi explică autorul, pornit. Băi, cum spunea olteanul ăla care scria despre ţărani? Preda? Da, băi, ăla, nu a scris că dacă nu e sex, e jale? Ba da, a scris... De-aia am eu încredere în clasici! Eu n-am. Iau cartea, îl pup şi plec. Plătesc combina la magazin şi alerg acasă, să aştept să mi-o aducă. Deschid tomul gros de două mii de pagini de la Caraman şi citesc. Băi, de n-ar aduce ăia combina acuma. Dă-le dracului de vinete şi de tot. Păi voi nu vedeţi ce scrie aicea? Dau un exemplu...
„Băi, deci am intrat în casă cam pe la ora 8.
Se întunecase. Dacă te uitai pe geam abia vedeai siluetele ăstora care se mai grăbeau pe stradă. În plus era frig şi începuse să plouă. Când plouă oamenii fug să se adăpostească. Proşti. Mi-am făcut o cafea. Nu mi-a plăcut, mi-am mai făcut una. Fiind 1 septembrie am citit câteva bloguri. Bloguri de gagici – astea au sensibilitate aparte şi un mod unic de a face public cât sunt de cretine. Aproape că sunt simpatice iar pe câteva le-aş fute fără regret ba chiar cu plăcere. Datorită lor am aflat azi că a venit toamna. Sau aşa zic ele într-un cor de altiste lipsite de voce. […] Băi, da’ ce pizda mă-tii aştepţi! Să vină Făt Frumos? Făt frumos nu fute adulte, ce ai... […} Băi, deci ascultă ce-ţi spun – îmbracă-te bine, ieşi pe strasse, ia moaca aia de căprioară şi numără până la trei. Hai, că e sfat gratuit, imbecilo!”
 Râd în hohote. Îmi place cartea şi mă convinge, băi, mă convinge că, aproape fără să bag de seamă, fac parte şi eu din divizia cosmică specializată în sex. Deşi cam trag chiulul de la muncă! Băi, când a învăţat Ştefan Caraman să scrie atât de bine? Eu unde am fost în tot acest timp? Şi dacă teoria lui este valabilă şi a mea pe aiurea?  Băi, uite care-i treaba, întrebarea asta de la urmă nu mă sperie, că teoriile astea nu se exclud una pe alta. Şi încă ceva, nu pot să-l iau în serios, pentru că a scris sub pseudonim: Kaos Moon! Hai, băi, să închei acum, că mi-au adus ăştia combina frigorifică.

Vizualizări: 101

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor