peretele era proaspăt vopsit
scrisul de tipar
discret cu linii ferme
şi rotunjimea soarelui desprins de mare

un semn al deznădejdii
o ironie suavă lângă butonul liftului
nicio intenţie de vandalism
doar un procedeu de supravieţuire urbană

oglinda din cabină
i-a arătat poate o faţă descompusă
există întotdeauna o speranţă
ar fi şoptit

o acupuncutură în lungul ridului
o mică traumă prin înţepare
leucocitele ar veni să o repare
nivelând pielea
aceeaşi strategie pentru suflet
o zi arsă pe rug
şi amintirile ca un propolis

becul se stinge de câteva ori
lăsând întunericul să te consume
în el luna ar părea o măsea stricată
afară soarele îşi depune icrele în umbrele noastre
sus cineva ne prizează visele

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sorina Ivascu pe Octombrie 29, 2010 la 10:53pm
uite, astfel de constructii imi aduc un zambet de placere: "afară soarele îşi depune icrele în umbrele noastre" si, imediat, "sus cineva ne prizează visele". inspirat!
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Octombrie 29, 2010 la 10:31pm
Silvia, cred că ai dreptate, voi modifica.
Comentariu publicat de silvia caloianu pe Octombrie 29, 2010 la 9:52pm
"acupuncutură subtilă" - cred ca aici e in plus determinativul.
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Octombrie 26, 2010 la 11:19am
Mulţumesc pentru apreciere, Lucia.
Comentariu publicat de Aga Lucia-Selenity pe Octombrie 24, 2010 la 6:28pm
Imi place descrierea, dar cel mai mult sfarsitul "sus cineva ne prizează visele" :) .

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor