Ce candidă era seara în care,               

               priveam cu ardoare

               spre trupul tău arcuit,

               ca o corabie prinsă pe mare,

               de uraganul dezlănţuit!              

 

               In lumina lunii strecurate-n odaie,            

               înlănţuite, braţele noastre 

               păreau umbre stinse-n tăciuni,            

               pe pernele tale albastre,

               dorinţă şi dragoste - două minuni!

 

               Ploaia, cernea undeva-n depărtări,

               strecurâdu-se apoi pe-acoperiş

               Iar tu cereai iubito, potop de-mbrăţişări,             

               în noaptea ce venise pe furiş,

               să ne ascundă-n faldul dulcei evadări…

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor