după ora două-ş-două 


oraşul pare mic 


străzile înghesuite în întuneric 


şerpi adormiţi în smoală 


pisicile miorlăie prin tomberoane 


alunecă prin ziduri 


năluci flămânde 

 

căutătoare de speranţă 



când închid ochii


ucid întreaga lume într-o clipă


totul se evaporă


în vis mă întreb dacă nu cumva


lumea reală e în spatele pleoapelor


iar cea din care scriu acest poem


e doar un substitut 


o pedeapsă a trezirii



moartea


e viaţă veşnică în lumea viselor


momentul în care două lumi se ating ca două buze reci


şi rămân sudate de tăcere



te desprinzi de trup

 

ca un fluture alb de-o floare putrezită


pluteşti în lumină


rămâi acolo în lumea


unde toate dorinţele se împlinesc

Vizualizări: 740

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Calotescu Tudor-Gheorghe pe Ianuarie 30, 2012 la 11:51am

nu mai e un secret

acum ce mă fac

ca de obicei un fior bine transmis

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Ianuarie 30, 2012 la 11:48am

Serban Ecaterina multumesc pentru cuvintele frumoase.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Ianuarie 30, 2012 la 11:47am

Lenuta Enache multumesc, te astept cu drag pe pagina mea.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Ianuarie 30, 2012 la 11:47am

Ceausescu Ioan va multumesc pentru popasul pe pagina mea.O zi buna va doresc.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Ianuarie 30, 2012 la 11:45am

Halas Elena, sunteti o cititoare fidela a mea, va multumesc.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Ianuarie 30, 2012 la 11:44am

Cercel Marilena multumesc.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Ianuarie 30, 2012 la 11:44am

Maria Odorescu , o sa-ti mai spun un secret: nu exista decat rai...iadul e netrezirea.Multumesc de popas.

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Ianuarie 30, 2012 la 10:56am

”Lumea reală este în spatele pleoapelor”...Se spune că suntem plăsmuiți din vise! Atunci de ce să nu visăm și dacă avem credință  visul se poate materializa nu-i așa? Zbuciumul este specific oricărui om, sufletul de poet îl resimte poate mai acut și îl transpune cuvânt așa cum simte. Haide-ți dragilor să nu ardem aripile în muguri...și ele au drept la viață!

Marcel mie mi-a plăcut ce ai scris ! Continuă și o să vezi că într-o zi visul tău se va materializa!

Comentariu publicat de Ceausescu Ioan pe Ianuarie 29, 2012 la 11:19pm

n-ai tip sa traesti? Scriam asa ceva la 16 ani. Atitia ai, sau asta e nivelul experientei tale? Daca da, lasa-i pe altii sa ne transmita mesaje. Literar, e submediocru, dar trairile interioare s-ar putea sa iti adauge valoare in timp.

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Ianuarie 29, 2012 la 10:09pm

Un poem in care se simt trairile intense.

,,Am aflat ce e moartea ...
viaţă veşnică în lumea viselor
momentul în care două lumi se ating ca două buze reci
şi rămân sudate de tăcere"

Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor