Ca un fuior, torcând pe-același sens,
Impersonal şi abătut de vreme,
În sufletul cu răcnet de condens,
Îmi laşi, din când în când, câteva semne.

Sub talpa ta se-ascunde un surâs
Cu lacrimile dintr-o floare rară
Și ochi mari care de mult n-au râs,

Cântând pe struna noastră de vioară.

Opac, din palma visului trecut,
Un tren bătrân, ce nu mai are şine,
S-a rătăcit și din amurg, acut,
Privește orizonturile-andine.

Pe drumul lung, spre colţul meu de vers,
Îmi laşi, din când în când, puține semne;

Şi-n infinitul fără univers,
Tăcerile zâmbesc, acum, solemne.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor