Am rămas posomorâtă. Tot nu înţeleg graba timpului, am rămas locului privind la oameni, la gesturi disperate de-a avea mai mult în timpul lor scurt, privesc la graba respectului, graba iubitului, graba morţii, graba nunţii...Nu ştiu de ce caut semnificaţii. Acest timp fugărit nu are semnificaţie ci dispret agresiv asupra simplităţii sufletului. Traiectoria dezamăgirii vine de la lipsa vocaţiei de-a nu grăbi timpul. Sunt o respiraţie simplă printre cuvinte complicate. Piciorul calcă pe nisipul neajuns al păcatului nu ştiu cui, pământul calcă pe morţi şi pe ape. Prefer verbul a simţi, prefer sa privesc lampa de gaz seara. Mirosul lăsat de graba timpului, il găsesc în fiecare dimineaţa, ghemuit sub lampă. Fiecare anotimp are altă culoare. Simt culoarea plină de alb în faţa nimicului. Am rămas în simplul singular, am aplecat trupul a durere, am trecut prin ghimpi şi sângele mi-a curs în faţa oamenilor. Dar timpul lor nu a permis imaginea descompusă a unui tablou învechit.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor