IN MEMORIAM, SERGHEI ESENIN

(n. 3 octombrie 1895, d.27 decembrie 1925)


http://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Esenin

 

Serghei Esenin - Focul Vânăt

Focul vânat e gonit de vânt,
Zarile-au uitat sa ma mai doara...
De iubire-ntâia oara cânt,
La scandal renunt întâia oara.

Am fost crâng paraginit pe loc,
La femei si vodca dam navala.
Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc,
Sa-mi pierd viata fara socoteala.

E de-ajuns sa te privesc tacut,
Sa-ti vad ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tau trecut,
Tu sa nu mai poti pleca la altul

Tu - mers gingas, tu, surâsul meu,
Dac-ai sti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Si cât poate de supus sa-ti fie.

Cârciumile le-as uita pe veci,
N-as mai sti nici versul ce înseamna,
De-as atinge aceste brate reci
Si-al tau par ca floarea cea de toamna.
Vesnic te-as urma pe-acest pamânt,
Departarea mi-ar parea usoara...
De iubire-ntâia oara cânt,
La scandal renunt întâia oara.


Nu regret, nu mă jelesc, nu strig

Autor: Serghei Esenin, traducere: George Lesnea

Poezia a fost publicată în 1922 (anul căsătoriei sale cu Isadora Duncan), în ciclul Corăbiile iepei, iar varianta românească de față i se datorează lui George Lesnea.

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânar niciodata.

 

N-ai sa mai zvâcnesti ca pân-acum
Inima racita prea devreme.
S-o pornesc descult din nou la drum,
Stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii.
O! Pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

În dorinti încep zgârcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar, viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.


Toti suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele desarte...
Binecuvântat sa fie deci
Ca traiesc si sa ma duc spre moarte.

  



Vizualizări: 1216

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Octombrie 15, 2011 la 8:02pm

 

Comentariu publicat de iulian damacus pe Octombrie 15, 2011 la 5:31pm
excelenta idee sa ne amintiti de Esenin acum cand Vantul schimnic,furisindu-si recea vraiste de fum,/ Macina frunzisul galben de pe coscovitul drum..., amintindu-ne ca in curand  Cantand ca mii de dascali / Cu voci farnaitoare / Nemernicul de viscol...
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 8, 2011 la 2:35am

Mulţumesc pentru videoclipul superb, Lucreţia!

Vă rog să mă scuzaţi, revin cu ERATA! Se va citi:

"întors acasă", "oricare om", "m-oi spînzura", "propriilor emoţii".

Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Octombrie 8, 2011 la 1:31am

Mulțumesc pentru poezia citată, dragă Sânziana!

Cu mult drag, acest videoclip:

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 8, 2011 la 12:44am

Mulţumesc, Lucreţia!

Sosesc cu întârziere la sărbătoarea poeziei şi a emoţiilor, dar mă alătur cu mare drag! Din traducerile lui George Lesnea  l-am cunoscut şi eu întâi pe Esenin. Am să citez o poezie tradusă de acesta, fiindcă prin el sufletul slav al "ultimul(ui)  poet cu satul în glas" şi-a bătut rimele pe darabana inimilor noastre...Şi ne-a făcut să-l îndrăgim.

    *

*      *

"Sînt obosit de traiul meu statornic,

Din casa mea curînd o să dispar.

De alte zări, de alte lucruri dornic,

Eu vagabond m-oi face şi tîlhar.

 

Pe cîrlionţii zilelor senine,

Voi rătăci spre-un trai curat ori strîmb.

Şi cel mai bun prieten, pentru mine,

Va ascuţi cuţitul din carîmb.

 

Cu primăveri şi-al soarelui răsuflet,

E-mbrobodit gălbuiul drum pribeag.

Chiar şi aceea ce-o slăvesc în suflet

O să m-arunce grabnic de la prag.

 

Întors acsă, vremea mi-o voi pierde

Cu vechi nimicuri, ca oricareom.

Şi sub fereastră, într-o seară verde,

M-oi spânura cu mîneca de-un pom.

 

Răchitele din garduri or să scape

Mîhnite frunze, fluturînd din mîini,

Atunci cînd nespălat or să mă-ngroape,

La loc ferit şi în lătrat de cîini.

 

Pierzîndu-şi veşnic vîslele prin lacuri,
O să plutească luna luminînd...

Şi Rusia va trece peste veacuri,

Jucînd voios sau lîngă gard plîngînd."

 

1915

(Esenin. Poezii. Poeme. În româneşte de George Lesnea, postfaţa Tamara Gane, ed. a II-a, ESPLA - CARTEA RUSĂ, 1959, pag. 14-15)

Mulţumiri şi celorlalţi comentatori care au adus căldura proprilor emoţii!

Comentariu publicat de Ion Marin Almajan pe Octombrie 5, 2011 la 6:13pm

Ah, voi sănii, sănii!Și voi mcai, voi cai

 Numai dracul v-a stârnit, mișelul!

Peste stepă-n goană cu alai,

Râde pân-la lacrimi clopoțelul .

Splendid! Ați făcut un gest de toată lauda și frmusețea.Lesnea n-a fost un poet mare. Dar traducerea lui Esenin l-a scos din anonimat și l-a făcut cunoscut și iubit.Toți anii de studenție mi-au stat sub vraja lui Esenin pe care l-am știut pe dinafară. Din nou felicitări!

Comentariu publicat de darie lazarescu pe Octombrie 5, 2011 la 8:29am
Un gest care, astăzi, mi-a adus aminte de dulcea pasăre a tinereţii...Vă mulţumesc...
Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Octombrie 5, 2011 la 2:01am

 Un mare poet a tradus un geniu.”

Dragă Lucian, îți mulțumesc mult pentru poezia adăugată!


Comentariu publicat de Lucian-Zeev Herscovici pe Octombrie 5, 2011 la 12:49am

Lucretia, multumesc mult, din tot sufletul. Sunt un iubitor al poeziei lui Esenin si al traducerii poeziilor lui de catre George Lesnea. Un mare poet a tradus un geniu. Sub influenta traducerilor lui Lesnea, am luat un volum de poezii de Esenin in originalul rusesc si m-am straduit sa-mi amintesc putina limba rusa literara invatata in scoala pentru a-l intelege. Si adaug poezia NU CADEA, TU, STEAUA MEA SUBTIRE, tot in traducerea lui George Lesnea, pe care o iubesc mult, din care imi amintesc unele versuri, uneori, pe de rost.

Nu cadea, tu, steaua mea subtire,

Prapadind manunchi de raze reci,

Caci acolo,-n fund de cimitire,

Inimile nu mai bat pe veci.

 

Luminezi prin stepe si prin vremuri,

Umpland pacea campului, spre zori,

Sufletul de friguri mi-l cutremuri

Ca strigarea dusilor cocori.

 

Inaltandu-ti crestetul de sfanta

Peste culmi si varfuri si taceri,

Aud iar cum nu stiu cine canta

Despre toate cate-au fost mai ieri.

 

Toamna asta-n aur imbracata,

Din acesti mesteceni fara chip,

Dupa cei ce i-am iubit odata,

Plange-ncet cu frunze pe nisip.

 

Stiu, ah, stiu! Curand-curand, in seara,

Si din vina nimanui,mereu,

Sub grilaj de schija funerara

Trebui-va ca sa zac si eu...

 

Se va stinge flacara din vatra,

Inima intoarce-se-va-n praf,

Buni prieteni imi vor pune-o piatra

Si-or rima un vesel epitaf.

 

Dar privind tristetea si mormantul,

Pentru mine-as scri, definitiv:

Si-a iubit el tara si pamantul,

Cum iubeste crasma un betiv.

 

Ultima strofa o adaug si in originalul rusesc, dar transliterat cu litere latine (nu am program cu litere chirilice in computer):

No, pogrebalinoi grusty vnemlia,

Ia dlia sebia slojil by tak:

Liubil on rodinu i zemlio,

Kak liubit piianitza kabak.

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Octombrie 4, 2011 la 8:50pm
Inca o perla de insirat pe siragul minti mele subrede. Multe sant,suflet si timp sa ai pentru a le aduna dupa pretul fiecareea. Astep pe mai departe alta surpriza ! 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor