SEVA EFEMERA

[constantinescu rodica]

Ai revenit in bratele uitarii

Pe care atit le jinduiai,

Prin ele simti caldura mingiieri

Soptind pierdut,mai stai,mai stai.

 

Iei seva dulce din gindul interzis

Sa iti hranesti iluziile noptii,

Tu stii ca-i vis tabu,de neatins,

Dar nu alungi a clipelor emotii.

 

Iar sufletul ti-a inflorit devreme

Cind inca pe pamint e iarna,

Refuzi sa vezi cum trupul geme

Purtind in el pornirile ca rana.

 

Te multumesti cu-n zimbet de o clipa

Sorbind o vorba dulce amagitoare,

Devii Icar facindu-ti o aripa,

Naiv tu crezi ca-i sa ajungi la soare.

 

Iti faci un pat de vise numai spini

Mintindu-te in van ca-s trandafiri,

Te culci pe el,dar neincetat suspini,

Incepi sa singerezi de-atitea neimpliniri.

 

Revii din vis impovorat si trist

Realizezi ca totu-i o himera,

Iar eu te vad inca exist,

Dorind sa sece seva efemera.

 

Si ma hranesti cu vorbe-nselatoare

Vazindu-mi sufletul slabit si-nfometat,

Dar totul suna a trista departare,

Cuvint sarac si dezlinat.

 

Tu stii ca-n suflet iti citesc

Degeaba vrei adincu-ti sa ascunzi,

Eu am putinta sa privesc

Cum in iluzii sterpe te afunzi.