sărutul meu are gust lemnos

am trăit în pântecul pădurii mii de ani

braţele mi-au devenit ramuri

găzduiesc pe ele cuiburi de privighetori

şi mi-e dor de tine

cel pe care nu îl pot numi

 

mi-am aşternut frunzele peste pământul inimii tale

în fiecare toamnă

rugându-mă să-ţi fie cald

am înflorit ca o nesăbuită în mijlocul iernii

să-ţi fie primăvară

dacă nu mă recunoşti încă

sărută-mi tulpina

 

îţi vei aminti că într-o zi

ai uitat lângă trunchiul meu o secure

şi ai plecat

dar eu am prins rădăcini tot mai adânci

în destinul tău

****

mi-am făcut cuib între ramurile primăverii

să simt răcoarea buzelor pe fiecare mugur

când plezneşte în petale multicolore

ca artificiile în noaptea dintre ani

niciodată nu mă satur s-alerg printre copaci

să te inspir până în adâncul pădurii

 

îmi place când m-acoperi cu frunze

seara au veșmânt de toamnă

dimineața îmbracate-n haine de april

mi-atât de cald și de primăvară

că gust seva tulpinei tale

cu arterele sufletului

te trăiesc la tensiune astrală

 

mi-am ascuțit securea pe piatra destinului

să-ți cureţe ramul de amurguri

n-am plecat departe

cât să adun lacrimile dimineții

să-ți ude rădăcinile crescute în cuibul meu

 

liliana trif & ioan grigoraș 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor