Era o vreme, cînd nu lipseam de la nici o victorie a destinului,
începusem de la un anotimp la altul
să privesc magnoliile cum strîng în brațe pui de vrabie
sub streșinile dinspre miazăzi,
erau, desigur, dintre cele mai splendide și armonioase lucruri
care nu dezamăgesc niciodată.
Atunci toate aveau un înțeles bine definit, între timp
de la celălalt capăt al firului se mai aude doar ploaia
dinaintea pierderii, un petec de mătase verde strivit
între filele unei cărți din care-mi trăiesc întoarcerea în sine
ca o moluscă în scoica ei. În rest, continui să fiu cealaltă,
cea dintotdeauna. Femeia care-mi poartă numele,
care trăiește la adresa mea, care-mi trăiește viața.

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor