mă sfâşie suflet arămiu 

mă atinge cu sânge pe tâmplă
de praf nenoroc mai bate şi vântul
alunec pe boabă - destin prea flămând
presimt cum nu doare o viaţă prea slută
amestec de negru prin mine tot umblă
o şansă mai doarme în pragul fiinţei
ce speră ca piatra să crape-n nevoi
o teamă mă naşte
răsare prin verde
un negru de înger mă calcă prin ploi
sfârşit mai departe lumina nu strigă
sfârşit mai aproape tăcerea sărută
sfârşit de mă duce
un val mă cuprinde
sfârşitul de moarte
sfârşitul de drum
dar iată un zero perfect mă inundă
un val prea pereche din cer mă sărută
foşnet de viaţă murdară şi slută
pământul în unghii mă prinde contur
uităm să murim
murim să mai fim

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Aprilie 12, 2011 la 9:01pm
Mulţumesc Mihai pentru lectură şi semn. Seară frumoasă!
Comentariu publicat de Mihail Dumitru pe Aprilie 12, 2011 la 10:56am
frumos spus, frumoase cuvinte, frumos om!
Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Aprilie 11, 2011 la 8:49pm
Mulţumesc, Eduard.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor