Când Harap Alb,bătrân de tot,
întins pe pat de moarte sta,
chemă la el un scump nepot:

„Acum ca moartea a venit,
mă spovedesc, scumpe nepoate,
să mor curat şi pocăit!

Când, viu, cu fata de-mpărat
Harapul Alb s-a-ntors din lume,
cu spada capul i-am tăiat!

Ea a ramas cu mine, dragă,
scena din urmă n-are martori
şi-a inventat-o Ion Creangă!”

„-Ce vrei sa spui? Vorbeşti in şagă!
Nu Spânul a murit in basm?!
Sunt fanteziile lui Creangă?”

Bătranu-şi smulse bucla mare
şi sub perucă se ivi...
chelia lui strălucitoare!

„-E un trucaj, iubitul meu!
Nu Spânul a murit atunci,
ci Harap Alb! Spânul ...sunt eu!!”


 

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Decembrie 18, 2010 la 9:32pm

Mulţumesc!

M-a distrat ideea! Nu ştiu ce mi s-a năzărit!

Comentariu publicat de Marius Cioarec pe Decembrie 18, 2010 la 12:56pm

Exceptional! O varianta moderna a basmului, daca nu chiar o satira la adresa tehnologiei de astazi. Mi-a placut tare mult! Felicitari!

Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Decembrie 6, 2010 la 12:37pm
Probabil că venea de la vreun chef (Creangă)!
Mulţumesc de trecere prin blogul meu!
Am fost în Iaşi; frumos oraş!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor