mai bine rămâneai visul meu
să nu-ţi fi atins trupul pian fosforescent sub degetele mele
să nu fi răsunat beethoven's silence
când te iubeam cu ochii închişi
de teama umbrelor noastre luptându-se pe tavan

mai bine rămâneam umbră
să nu mă fi atins niciodată soarele tău
să fi rămas planetă solitară lipsită de viaţă
cu tristeţea singurul modus vivendi
care mă făcea fericită

acum nu mai ştiu cum să trăiesc fără tine
sunt un orb care a văzut culorile doar pentru o clipă
soarele tău moare undeva şi eu habar n-am
am renunţat să mai număr zilele care-au trecut
de când ne-am respirat ultima oară
sau pe cele care mai sunt
până cand pletele-mi vor acoperi amintirile

taci şi îmbrăţişează-mă
cât nu e prea târziu pentru noi doi
curând va ninge şi vom redeveni oameni

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor