Mărturisesc că sigur suntem doi,

Deşi iubirea noastră e un tot:

Lasă-mi păcatul mie dintre noi,

De nu erai, tot trebuia să-l port.

 

Deşi-n iubiri avem acelaşi rost,

Vieţile-au fost ursite diferit,

Astfel că şi iubirii-i merge prost,

Şi desfătarea ei s-a risipit.

 

Poate că n-am recunoscut ce eşti,

De teamă vina-mi să te pângărească,

Sau cum cu bunătate mă cinsteşti,

Doar numele-ţi nu vrea să mă cinstească:

 

Dar nu te teme, te iubesc precum,

Fiind a mea, doar bine-ţi fac, oricum.

Let me confess that we two must be twain,
Although our undivided loves are one:
So shall those blots that do with me remain,
Without thy help, by me be borne alone.

In our two loves there is but one respect,
Though in our lives a separable spite,
Which though it alter not love's sole effect,
Yet doth it steal sweet hours from love's delight.

I may not evermore acknowledge thee,
Lest my bewailed guilt should do thee shame,
Nor thou with public kindness honour me,
Unless thou take that honour from thy name:

   But do not so, I love thee in such sort,
   As thou being mine, mine is thy good report.

Traducerea Laurean Mihai Gherman

Vizualizări: 443

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adela pe Mai 26, 2014 la 2:52pm

Îmi plac ambele traduceri, fiecare în sine aduce la lumină un alt sens.

Nu-s de acord cu nuanţa dată în primele versuri de Cristian Vasiliu, mi se pare prea îndepărtată de text. Eu am înţeles cu totul altceva, de exemplu, din ele. Am încercat să pun în traducere primele 4:

"Mărturisesc că-n două trupuri curgem

Chiar dacă inimile noastre-s una

Precum numai  a mea mi-e vâna

Prin care fără tine fuge sânge"

Comentariu publicat de Cristian Vasiliu pe Decembrie 11, 2013 la 2:55pm

Propun 9... Eu l-am tradus deja:

Sonet IX de William Shakespeare

De ce ţi-e teamă de-ochii de vădană
Înlăcrimaţi şi eşti atât de laş?
Vei fi jelit căci vei lăsa o rană
În lume de-ai să mori fără urmaşi.
Vei plânge aprig sărăcind pământul
De forma umbrei tale, într-o zi
Şi la sfârşit nici văduva mormântul 
Nu-ţi va săpa sub pleoape de copii.
Priveşte ce risipă faci din lume
Schimbând-o des de parcă-ar fi ta,
Dar frumuseţea-i plină de cutume 
Şi în sertar, cu vremea, va seca.
O dragoste ce n-a rodit deplin
În alţii, se îneacă în venin.

Comentariu publicat de E.G pe Decembrie 9, 2013 la 1:49pm

felicitari pt. traducere...frumoase versuri...

Comentariu publicat de Laurean pe Decembrie 2, 2013 la 5:57pm

Am mai spus-o, Cristian, şi o repet cu plăcere, eşti mai bun decât tot ce am citit în româneşte. Acum lucrez la 60, 9, 47 şi 6. Ai propuneri ?

Comentariu publicat de Cristian Vasiliu pe Noiembrie 30, 2013 la 9:57pm

Traducere Cristian Vasiliu:

Am înţeles că nu-mpărţim o soartă,
Deşi iubirea noastră-i numai una;
Durerea şi dizgraţia o poartă
Doar jumătatea-mi, pentru totdeauna.
Ni-e dragostea-ndoită la cheremul
Destinului bolnav şi-o să ne-ajungă
‘N-acelaşi vad amestecaţi, blestemul
Ce orele suave ni le-alungă.
De n-am să te mai văd, a mea durere
Vei duce-o preschimbată în ruşine;
Nu-mi făuri din laude avere
Ci-adună-le pe toate pentru tine;
Te voi iubi mai mult fiind al meu
Şi am să-ţi cresc renumele mereu.

Comentariu publicat de ilie adrian pe Noiembrie 30, 2013 la 1:57am

Like !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor