Şi inima de demon să le-o smulg…

Ce demon v-a scos în drumurile mele,
făţarnici, netrebnici, făcători de rele!
împinşi orbeşte la păcate,
fără regret –
ce apă-nvolburată o să spele,
ticăloşia, tâlhăria şi… câte poate?!

O, doamne, răpune-i pe mişei,
nu mă lăsa la masă cu duşmanii mei!
cu ochi de vultur…
mi-au întins pe tavă – bucate otrăvite –
aşteptând momentul de zucium,
de şoapte ce se sting
bolborosite…

… săpându-mi cu mintea - mormântul
turnând în cupe vinul,
şi peste-al meu mormânt – pământul!

O, doamne, nu mă condamna,
de-aş vrea să-i sugrum – chiar aici…
cu mâna mea!
şi creierii să le strivesc – sub piatră grea –
şi piepturile să le spintec fără milă,
şi inima de demon
- să le-o smulg –
din rădăcină!
să beu din fiecare cupă
în ceasul răzbunării…
să curgă sânge, să curgă vin…
să-nec furia oarbă a turbării!

În noaptea plină de păcate,
să mă înec în vin şi sânge-aş vrea…
am crezut în vinul roşu – turnat în cupă de un frate –
cele patru vânturi – tâlharilor –
vă-mprăştie cât mai departe!

Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor