RĂMÂI

Mi-e dorul de tine străin
Aş vrea să nu-mi fie
Mi-e buza în noapte pelin
Şi palmele tale-s solie.

Mi-e gândul la tine mai rar
Dar tot adevăr ai rămas
Puţinul cu nume amar
În mine domneşte retas.

Eşti totul scăldat în nimic
Şi gura închisă-n cuvânt
Sunt chipul uitat într-un plic
Şi ochiul deschis tremurând.


DACĂ

Dac-ai şti…
Ce simt dimineaţa odată cu roua,
Cum să ştii?

Dac-ai vedea…
Ce-ndur noaptea, dragul meu vis,
Dar cum să vrei?

Dac-ai vrea…
Să vezi, să ştii,
Dar cum să vrei?

Dac-ai veni…
Aş putea dori…să rămâi
Dar cum să vii?

Dac-aş uita…
Dar cum să uit?


CUVINTE

Au fugit,
S-au ascuns cuvintele
Pe buzele nu ştiu cui
Şi-am rămas
Cu gândul neisprăvit.
La fel ai fugit şi tu
Când abia te-am găsit
Şi-am rămas doar eu
-să fug-
de-al meu cuvânt
pătat şi risipit


KINIPE

Mai mult de câteva clipe
Am îndurate toată neînsufleţirea
În care zăceam.
Vreau să vorbesc cu fericirea
Şi nu ştiu ce să-i spun,
În nesimţirea ei zâmbeşte,
Ştie că nu-i cunosc secretul.
Mă întrebam cum o fi?
Am gustat numai o clipă de plăcere
Negrele, mutele, pustiile întunecimi
Mă urmăresc şi-mi taie în durere,
Tu, pas domol al vieţii male
Meschin îngenunchezi sufletul meu
Şi-n urma-ţi zâmbetul nepăsător
Ucide sângele ce greu mă mai străbate.


DEBUT

Idei simple şi vise pictate
Caut absolutul,
Obiectele sunt doar păreri
Şi tu eşti real

Binele, efect istovitor,
Proiect mereu amărât şi urmărit
Ring al nădejdii mele obscure,
Acel vechi adevăr regăsit.

Şi-mi schimb inima ştii,
Ce lucru cumplit, să nu cunoşti
Adresa unui suflet despărţit –de mâine


SCENE UITATE


Poveşti fine cu mulţi oratori
Au loc în minţi de fecioare
Scene cu laşi scamatori
Ce-şi caută aleasa onoare.

Pagini jucate alene
De-actori smeriţi doar de vers,
Prinţese în rochii cu trene
Ce-n minţile noastre s-au şters.

Iubiri în palme aflate
Chiar noi am scris în poveste
Dar vorbele noastre-s uitate
Căci voi uneltiţi fără veste.

Viclean trădătorul a plâns
Frumoasa mea născocire
Pedeapsa din ură a strâns
În clipa ce-a fost zămislire.


DACĂ-MI ÎNGĂDUI

Dacă pierd lumina
amanta tuturor
Te voi iubi pe noapte
dragul meu,
De-mi pierd eu zilele
pe drum
Prea bine te-oi iubi de sus
suflet al meu
Dar de te pierd pe tine
Pierd timpul ce-mi îngăduie
să te ador.


ÎNTR-O ZI

Ştii,
Aş vrea într-o zi
Să-mi strâng amintirile
din palma ta
sau să plâng
dimineaţa fugară de vară
în care-am visat
fericirea
Zâmbete largi,
Inimi scăldate în foc
Şi tremur în mâinile calde.
Aş vrea într-o zi
Să-ţi aud paşi
La porţile mele închise,
Să-mi trimit atunci
Ochiul să vadă
Şi gândul să afle
Sensul paşilor tăi.


ORE DE TOAMNĂ

Neliniştea mea-i împotrivă
Nebunei ce-ngăduie vise
Infernul din ea îndrăzni-va
Să-mi vândă plăceri nepermise.

Virtutea-a rămas răstignită
În ore de toamnă răzleţe
Ţărâna sub mine-i jelită
De-acele rebele-ndrazneţe
vorbe-ale mele.


AZI

Azi am plecat genunchii
Să simt căldura
Ce-au dăruit ţărânei
Paşii tăi într-o seară.
Azi mi-am strâns palmele
Crezând că te am
Şi-am uitat de ele
Cu toate că le strângeam prea tare.
Azi te-am visat
În liniştea ta efemeră
La pieptul meu
Azi am simţit
Că mi-e dor…
Dar mâine voi fi uitat
De mine, de linişte,
Până şi palmele mele
Vor uita.
Şi vei rămâne încleştat
În ele.


IMPRESII

Impresii aievea-am închis
În ziduri de piatră
Pământu-I căzut în abis
Şi clipa mea zace pe vatră.

Păreri efemere s-au spus
Cuvântu-I străbunul diform
Timpul demult a apus
În carul cu vicii enorm.

Dorinţa coboară şi ea
Abruptele trepte din zid
În mine trufaşă zăcea
Acum e neantul în vid

Dorinţa-i păreri şi impresii
Săpând adânc în minciună
E umbra ce-mi vinde concesii
Şi soarta ce-şi spune nebună.


DAR NU

Şi-ai fi o întâmplare prea frumoasă
Dac-ai fi
Mi-aş îmbăta simţirea-n trupul tău
Şi te-aş iubi-n neştire
Dac-aş fi.

Iar dac-ai fi
Aşa cum doar dimineţile sunt
Te-aş pierde ascunzând nopţile
Şi ţi-as găsi stânga
Dac-ar fi.

Dar dac-aş şti
C-ar fi să vii
Aş întreba cerul
Cum să te-aştept
Dar nu ştiu…

Şi când vei veni
Voi sili timpul să stea
Să-mi fie martor
Că ai fost
Dacă vei fi.


DOAR ATÂT

Un singur pas al timpului
Am pierdut
Şi-am ştiut apoi că nu e doar timp.

Un singur vis al nopţii
Am avut
Şi-am ştiut apoi că nu e doar vis
Dar îl pierdusem tăcut.

O singură dorinţă-am încercat
Atât de blând
Dar am crezut că e păcat
Şi-am plâns.

Şi doar o jumătate-aş căuta
Chiar fără inimă de-ar fi
Să torn eu dragoste în ea
as îndrăzni.


UN GÂND

Tainică linişte,
Tăcere ce-aduci alinare
Acelor trişti ce-au coborât
Murdare trepte-ale tristeţii,
Melancolia timpului căzut
Noroaie reci ce-nghit amor
Cât de urâtă-i soarta ce-am văzut
Cât de amar privirea-ţi m-a durut,
Gând obosit, prădat şi chinuit.



MAI VECHI...

Sunt zile mai reci şi tăcute
Pierdute prin clipe de veci
Am mâinile goale şi slute
Şi-s drumul pe care mai treci.

Am ochii pătaţi mai mereu
De vorba ce nu ai adus
Şi gândul din mine-i ateu
Iar eu mă întreb de s-a spus.

Sunt tot ce acum am uitat
Şi toate ce nu s-au spus încă
Văd timpul în foi adunat
Şi sinele-mi pus pe o stâncă.

Mi-e dorul de tine mai viu
Şi dulce mi-e vorba mereu
E vechi tot ce cred că mai ştiu
Şi-s marginea timpului meu

Perechea mi-e sine şi râd
De ore ce nu-s nicăieri
Strâng toată durerea să-mi vând
Uitatelor mele păreri.

Sunt timpul ce vine mai des
Să-mi spună că totu-i aici
Şi-s ceasul din ramă ce-mi ţes
Pe fruntea-mi crăpată de frici.


PĂRERI

A fost o zi şi-am zis:păcat
Că nu urmez cărării
Dar ziua-aceea a plecat
Şi toţi m-au dat uitării

A fost o noapte-n care-am stat
Pe muntele din mine
Dar dimineaţa a-ntrebat
Ce fac şi pentru cine?

A fost o ora de tăceri
Şi vorbe mă pândeau
Când am cerut din răsputeri
Cu mine să mai stau.

A fost un tic ce ruginea
La fiecare tac
Era o dragoste de-a mea
Dar nu i-am fost pe plac.

A fost un timp mai vechi
Uitat şi scos din ramă
Azi nopţile-s perechi
Şi zilele mi-s mamă.


EA TACE
Ea tace cu gest de-ndoiala
Si palmele-si strange-n rasplata,
E plina de viata si-i goala,
Si-i flacara stinsa odata.

Si soarele-i vechi si privirea
Ce-ngaduie des chipul strans,
Si-i mult prea sarmana iubirea
Din tanarul trup vesnic plans.

Prea multa zabava-n pareri
Uitata de toti se imparte,
Prea multe cuvinte-au fost ieri
Putina-i placerea in toate.

Ramane plictisul

S-a furisat gandul adanc
Si-mi pare mai grea stapanirea,
Inima-mi cere s-o vand
Si-n mine se-nfrupta durerea.

Din mine-si adapa invinsul
Mania si clipa din ea
Si-n mine ramane plictisul
Cu palma murdara si grea.

Vrednic de mila e timpul,
Slabit se uita-napoi,
In propria-i soarta e ritmul
Ce-si cauta zadarnic prin noi.

PRIMUL SFARSIT

Si dup-atata simt ce-ai adunat
In stanga mea pe vatra
Te-ai sters tot noaptea si deodat
Si esti trecut si piatra.

M-am frant de tine intr-un timp
Si-un alt timp ma framanta,
Te-ai iscalit pe foi de nimb
Si ritmul tau ma-ncanta.

Dar ai furat tot cerul
Si ard acum sa uit
C-am razvratit rebelul
Prin trupul meu de lut.

Ai strans in mine vise
Ce n-am sa mai gasesc,
Rebelele surprize
Furate-n chip lumesc.

Am regasit finalul
Uscat si prapadit,
Acesta-mi fuse valul
De care m-am lovit.

LINISTE

Cat ti-e surasul de blajin
Si cat as vrea
Sa-ntrup chipul divin
si s-astept.
Un zambet ti-e mereu
prin mine ratacit
si tot ce strang e doar
eternul gol din eu.
Aud in mine vorbe
rostite la-ntamplare
In stanga mea-s dureri
taceri si remuscare.

SLABICIUNE

Slabiciune-mi sunt norii
ce stau ascunsi
sub pleoapele tale.
Si nimeni n-a vazut vreodata
culoarea lor.
Iar ramele desavarsirii
ce nu mai cuprind chipul tau
raman diforme
si-n intelepciunea lor
ascund norii galesi ce-ti strabat chipul...
iar chipul meu
uitat si el sub pleoape
isi cauta visul netrait
sub cerul prea senin
Si toarna-n dimineti senine
slabiciunea.

PLANG SUFLETE

Ale cui sunt aripile-ndraznete
Ce-aduc mai grabit asfintitul?
Ce suflete plang in piete
Asteptand sa le-apara iubitul?

Acelasi iubit cu alte iubite
Tacerea-i din ochi zaboveste,
Isi pleaca urechea la banci parasite
Si alta in urma-l pandeste.

Si viciul in cerc isi ia locul
Si soarta se-nvarte si ea
Purtand intre clipe doar jocul
Uitatelor trepte pe-o stea.

Si cerul se-arunca prin ploi
Uitand mai apoi de parere
Razbuna tristetea-n noroi
Dar plange si el in durere.

TOTUSI

Trist ai pierdut batalia
Ce-n mine-am crezut ca exista,
Zilele-si fac datoria
Si trec stingherit pe fereastra

Se duc si cocorii cu vantul
Si lupt-al meu ochi in lumina,
Imi vad doar parerea si gandul
Pierdute adanc in minciuna.

E ritm si cuvant pe masura
Si focuri de-amor ratacit
Sunt clipele mele-n armura
Si timpul meu pribegit.

DORINTA

Sa-ti spun macar durerea
Sa cer ingaduinta
Sa-mi strang toata puterea
Si sa te-alung, dorinta.

De straja-n toata vremea
Ai mistuit se zice
Placerea-mi ce aievea
Nimicuri mari prezice.

ATAT DE

Mult prea tarziu
S-a dezmortit dimineata
Si-i mult prea pustiu
Surasul ce-mi bantuie fata.

Mult prea hoinar
Ritmul buzelor tale
Si mult prea amar
Rostul pierdut in uitare.

Prea apasat
In mintea fugara
Pas de barbat
In infernul de-aseara.

Si nu atat de aproape
De sufletul mort in pacat
Si nu atat de departe
Iertarea ce n-am capatat.

ESTI

Esti lege si dulce porunca
A eului meu ratacit,
Apusul ce vrea sa-si rasfranga
Minunea-n al tau rasarit.

Simtire si vise intinzi
De-alungul maretelor salbe
Imi darui blandete si-aprinzi
Bezna imenselor albe.

Esti tot ce-am iubit intr-o toamna
Sau tot ce-am iubit prea tarziu
Esti ploaia ce nori-si condamna
Sa-mi pierd al meu suflet de viu.

Esti tot ce n-a uitat cerul
Si tot ce triumfa-n "a fi"
Esti gandul ce tin, adevarul
Si tot ce astept intr-o zi.

PLOUA

Ploua si ploua, e rece;
Tot ploua, mi-e frig si mi-e dor
De ploaia inimii mele.
Cu stropii tai mari de iubire
M-astampar,
Ploua incet dar in mine
Ploua puternic.
Mi-e frig.Dece?
Unde esti ploaie calda
A ochilor iubitului meu?
Unde esti?
Te simt si stiu ca gandul tau
Calatoreste-aievea,
Dar ploua si poate intarzii
Unde esti?
De ce nu mai ploua?

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de valentina pe Ianuarie 17, 2009 la 5:38pm
"Aş vrea într-o zi
Să-ţi aud paşi
La porţile mele închise,
Să-mi trimit atunci
Ochiul să vadă
Şi gândul să afle
Sensul paşilor tăi."
..............................
"la porţile mele închise" spune poeta gândindu-se la cel ce a plecat
fără a privi în urmă... dar în inima ei a rămas nestins visul - că cel
adorat va reveni cu paşi uşori,smeriţi,rugători...
un poem al aşteptărilor, al nostalgiei şi speranţei...
cu încântare,
valery
Comentariu publicat de iulia pe Noiembrie 27, 2008 la 12:17pm
frumoase versuri , domnitza!
shi cand spun ,, domnitza '' , ma gandesc la http://www.youtube.com/watch?v=KQVyk0mqUeE

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor