Noi spunem: Frumosul şi binele trebuie să le meriţi!

Atunci de ce să le ofer unei persoane care nu dispune de condiţiile pentru a-i da frumosul şi binele!?

Pentru că Dumnezeu ia locul cedatului. Pentru că El va instaura, aporta şi prezenta condiţiile de care ai nevoie pentru a oferi frumosul şi binele unei persoane care consideri că nu le merită. Va substitui persoana.

Dar e greu. E cu mult chin tocmai că-L urmăm pe Iisus Hristos doar de departe. Nu suntem într-o relaţie efectivă, concretă şi eficace cu El.

În sensul ăsta, propun următorul text, analiză:

„Iar Petru L-a urmat de departe.” (Matei 26, 58)

Într-adevăr, Petru Îl urma, dar într-un chip care îl va face să-L renege pe Domnul, fiindcă Îl urma „de departe”. Îndepărtându-se de Hristos, punea început răului. Îl părăsea, făcea să apară între el și Învățătorul său o considerabilă distanță. Continuă să-L urmeze, simțind pentru El o anumită atracție, dar rămânea tot departe.

Astăzi, mulți dintre noi Îl urmează pe Hristos într-un mod care nu se deosebește deloc de ceea ce făcea Petru atunci: nu-L părăsesc definitiv, nu trec în tabăra necredincioșilor, dar nu mai sunt strâns legați de El, Îl urmează „de departe”. Câți oameni copleșiți de griji și de desfătări lumești pierd relația cu Hristos, preocupați de tot felul de treburi. Se apropie de Hristos, în virtutea inerției, doar duminica, pierzându-L din vedere în celelalte zile ale săptămânii.

Rugăciunile lor devin tot mai reci și mai scurte; încetează să mai învețe cuvântul lui Dumnezeu, credința li se atrofiază, orice urmă de spiritualitate se transformă în literă moartă. Îl urmează pe Hristos numai în aparență, de fapt sunt foarte departe de El, dar foarte departe de a-L tăgădui.

Să ne întrebăm, fraților, cum îl urmăm pe Hristos, în ce chip? Cu râvnă, cu dragoste, sau căutând să rămânem în urma Lui, precum Petru, ocupându-ne de alte lucruri?  O asemenea „tactică” este întotdeauna primejdioasă. Asupra celui ce se îndepărtează astăzi de Hristos planează amenințarea ca mâine să „renunțe” definitiv la Mântuitorul. Își va da seama, oare, cu câte lacrimi va plăti aceasta și cât rău va aduce sieși și altora?

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor