- Ești toamna mea desculță cu mersul alogen

Și pasul tău m-atinge pe suflet erogen,

Simt fluturi cum dansează pe piept, în abdomen,

Și mă întreb ce fructe ascunzi în sutien.

 

Nu-ți scriu mai multe, astăzi, rămân la un catren

Că pana delirează într-un limbaj obscen,

Când mă gândesc la forme, al trupului desen

Aprinde peste noapte un foc în duoden.

 

Mai bine tac, secretul ascuns e sub joben

Și stau să vină iarna să urc în primul tren,

Din gară pân' la tine să mă aduc-un ren

Și-am să-ți colind, iubito, obraznic și monden.

 

- Alunecă pe frunze o boabă de absint

Şi buzele-o sărută. N-am învăţat să mint,

Nu pot uita că pielea stropită cu argint

Păstrează încă urma promisului alint.

 

Trec anotimpuri calde şi altele revin,

Podgoriile-s pline de aur şi rubin,

Noi stăm culcaţi pe blănuri la un pahar cu vin,

Săruturile tale, anafură şi chin,

 

Mă pedepsesc să umblu pe jar dogoritor

Desculţă, despletită, bolnavă de amor,

Un animal de pradă, tăcut, seducător,

Îmi devorează trupul şi totuşi îl ador.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor