(dumnezeu știe pe unde intră)

mă ascund sub canapea

și mă cred cerul înstelat

 al vecinei de la demisol

singurătatea nu știe asta

pășește silențios

pe  tocuri cui

până la mine în suflet

mă vrea

mă iubește

mă cere de bărbat

singurătatea mea e blondă

sau poate e numai vopsită

oricum nu-i spun nimic

fiindcă ea mi-a promis totul

doar adorm mângâind-o pe creștet

 

știu că mă va ucide în somn

dar deja am iertat-o

 

 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor