ne macinam tristetile

in iarna rece

albi impreuna

si singuri

 

gandurile se izbesc cu ecou

de peretii metalici ai mintii

sufletul suna a gol

ca un pahar spart pe ciment

 

s-a terminat

jucariile s-au stricat

si mos craciun nu mai gaseste drumul spre casa

bradul a ars de tot

in amurgul taios de munte

maturam scrumul de globuri si beteala

si adunam craciunul

din glasuri de colindatori

si clinchet de serpi cu clopotei

 

hai, canta-mi

o, brad frumos

si cheama oamenii de zapada

sa-mi tina de urat

pana la primavara

Vizualizări: 125

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Iohanna Purdea pe Ianuarie 5, 2011 la 6:04pm
multumesc maria de semn si ganduri, ma bucur ca iti plac versurile mele :-)
Comentariu publicat de Iohanna Purdea pe Ianuarie 5, 2011 la 6:03pm
superbe versuri, multumesc mult Daniel!
Comentariu publicat de Iohanna Purdea pe Ianuarie 5, 2011 la 3:04pm

multumesc mircea de observatie, da, o sa ma uit peste poem si vad cum suna - in general cand scriem nu ne dam seama de cuvintele in plus - din dorinta de a fi cat mai clari. La final o "periere" a poemului e binevenita. multumesc de sugestii, ma bucur ca iti place!

 

marius, multumesc de alternativa, e frumos! :-)

Comentariu publicat de Iohanna Purdea pe Ianuarie 5, 2011 la 3:01pm
multumesc mult Carmen de cuvintele si impresiile tale, ma bucur ca ti-a placut poemul, multumesc de sugestii, suna foarte frumos "albi impreuna/si singuri" - mult mai bine, o sa modific. Multumesc! :-)
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Ianuarie 5, 2011 la 3:00pm

..."si adunam craciunul de pe dealuri"...cam nepotrivit,poate ar fi trebuit sa continui " si adunam craciunul(...)/din glas de colindatori...", Este doar o parere,tu faci cum vrei, si pe mine ma enerveaza intruziunea in text.Altminteri poezia este frumoasa si-mi va tine de urat pana la primavara...Cu simpatie,

Mircea Draganescu

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 5, 2011 la 2:59pm
cheama oameni de zapada sa-mi tina de urat in amurgul taios de munte cand sufletul suna atat de gol si ne macinam tristetile in doi, impreuna, dar... SINGURI
Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Ianuarie 5, 2011 la 2:58pm

Splendid poemul tău, Iohanna...extrem de profund...de un dramatism care mi-a accelerat respiraţia...superbă imagine "moş crăciun nu mai găseşte drumul spre casă"..."bradul ars" mi-a răscolit simţurile...totul în plan material se dezintegrează...mi-a plăcut mult "clinchet de şerpi cu clopoţei"..."pereţii metalici ai minţii"...frumoase şi inedite metafore..."scumul de globuri şi beteală"...ai împletit într-un mod senzaţional realul cu "suprarealul", într-un tablou de suflet-iarnă...finalul poemului este o rugăciune a Eului care-şi doreşte, totuşi, primăvara sau care este conştient de venirea ei, în ciuda rugului pe care ard toate-n jur...

P.S. O sugestie: "ne măcinăm tristeţile/în iarna rece /albi împreună/şi singuri" - în sensul renunţării la "suntem" din "suntem împreună" şi la "şi totuşi atât" din "şi totuşi atât de singuri"...este prea explicit...eu am propus o variantă...se poate însă lucra...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor