Sintetizatoare triste

Strigă-n disperare sub apăsarea degetelor,

Sunetele lor se sting odată cu ecoul morții

Nu mai înțeleg  nimic din acest haos al distorsionării frecvențelor!

Aș vrea să simt un alt cântec, fără pauze prea mari de gândire, fără note stricate,

Vreau o muzică lină care să mă ducă departe undeva prin altă galaxie, să zbor cu viteza luminii

Să simt cum trupul meu se contopește cu tehnologia, cum carnea se unește cu nanomaterialele.

Până atunci ascult sintetizatoarele triste, demodate, stricate sub presiunea degetelor strâmbe.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor