Cumul, de strigăte în timp, neauzite,
-De suferințe, fără de ieșire
În talazul minții, diabolic în iuțire-
Cu prăvăliri, haotice, 'n simțiri zdrobite.

E lipsă de suport de ambient
Cu rezultat fatal în consecințe
Și false rezolvări de suferințe...
Sfârșit, prin anacronic accident.

E lipsa crasă de comunicare
-Ce ar spăla reziduri de eșec
Păstrate-n sumbra capă de ”eveque”-
Pe-ascuns exorcizată-n condamnare.

Vina-i a celui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte;
Indiferentul, făr’ de har, ce minte...
Ei niciodată nu au vină, de-ntâmplare.

Trăim -printre conștiințe-n deficit-
În egoism... ne exersăm demonul.
Suntem absenți, la lecția când ”omul”
Ne este seamăn... și-l tratăm învinuit.

Sinucigașul, este-o ultimă strigare;
Ecou așteaptă dintr-o lume strâmbă
Să-i vie salvator, să poată s-o înfrângă...
E-n disperarea-i ultimă... să nu se mai omoare.
14.07.2010
In memoriam, pentru Mădălina Manole

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor