Când valul mării ȋnspumează,
Palate albe de cleştar,
Doar ea, sirena, mai veghează
Pe piscul rece, solitar…

Îşi aminteşte, cu tristeţe,
Cum… marinarul ȋi striga,
Iubire,-n şoapte de tandreţe,
Iubire, ce o intriga…

“O, nu striga ȋn văzul lumii,
Ceva, de care n-ai habar,
De m-ai vedea-n lumina lunii,
Cu ochii tăi de chihlimbar,

Atunci, vrăjit, poate, te-aş crede,
Ţi-aş da o cupă de nectar,
Dar eşti prea tinerel, se vede,
Ai ȋncă lapte-n avatar…

Visezi la dragoste măreaţă,
Când tu nu ştii a naviga
Prin ceaţa deasă,-n dimineaţă,
Insişti că vrei să fiu a ta!...

Dar voi lăsa… ȋn miez de noapte,
Să-ţi cânte vântul, şuierând,
Să vezi atunci, cum se abate,
Asupra ta, un val flămând…

Tu crezi că voi iubi vreodată
Un muritor de pe uscat?!...
Îmi ceri o dragoste ciudată
Spunându-mi că e unicat!...

Trăiesc ȋn cercuri de albastru,
Cu Poseidon, alături sunt,
Luceafărul ȋmi este astru
Atunci când plâng, visez şi cânt.

Cum vei trăi, tu, lângă mine?!
Cum aş trăi eu pe pămant,
Fără suratele-mi ondine?!
Gândesc şi sincer… mă-nspăimânt!

Tu ia-ţi corabia şi pleacă,
Iubeşte… ceea ce ţi-e dat,
Va fi o dulce pământeancă,
Parcă o văd ȋn şal brodat,

Cum te aşteaptă-n prag de seară,
Alături de-ai tăi copilaşi;
Nu-ţi trebuie un chip de ceară
Îl vei iubi… ca să ȋl laşi!...”

Şi a plecat spre tărm, prin ceaţă,
Corabia cu vele albe,
Ducându-l, cu a lui dulceaţă,
Spre orizonturi mult mai calde.

Când valul mării ȋnspumează
Palate albe de cleştar,
Doar ea, sirena, mai veghează
Pe piscul rece, solitar;

Îşi aminteşte, cu tristeţe,
Cum marinarul ȋi striga
Iubire-n şoapte de tandreţe,
Iubire ce o intriga…

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor