Ascultă mamă, nu mai plânge,

Căci seci… și-ai dat tot ce-ai avut.

Știu, inima-ți de piept se strânge

Doar gând la gând că m-ai pierdut.

 

Tată, mă iartă, nu ți-am spus

Că o să plec fără de veste…

Și-ai rămas singur, ți-am răpus

Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.

 

Prietenii mei buni, lăsați

Cu mai puțin suflet deodată,

Să nu rămâneți supărați

De nu-s l-apel, ori ocupată.

 

Colegii mei, când stați la ore,

Să-mi luați măcar un timp notițe,

Scrise-n culori, multicolore,

Să-mi colorez arse cosițe.

 

Iubitul meu, nu mă uita,

Chiar de nu-mi țin promisiuni

Că-o zi poate-aș fi fost a ta…

N-am stat nicicând de-un vineri, luni.

 

Să mă iertați, vă rog, cu toții,

Necunoscuți ce-aș fi-ntâlnit…

Cei ce mă plâng, compatrioții

Frustrați… c-am ignorat trăit.

 

Vă voi fi-n orice asfințit…

Vinovați să n-aibă dormit!

07.11.2015  

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor