O respirație ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, șteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă cum în mare-i pază la înec baliză
În talaz neliniștit de doi, perpetuu-n unic umblet.

E mâna efilată dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esențe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Și-ncolăcind fior strâns în scurte nopți... vise prelungi.

Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
”Da!” S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine și de-i rău, sau neștiut... și chiar de doare, doare.

Dorințelor fierbinți e raza de răcoare din căușul lunii,
E nesfârșită tare se sfârșind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheața înțelepciunii
Că-i și alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!

E pasul ritmic cunoscut ce-l simți din gloate, haos; ea e, vine
Mereu acasă în cuib ce așterne și se-ntinde-n alb cearceaf...
Îs aromele de stat la masă, mângâieri cu sângele din vine
Când freamătă docilă-n pat... Sau muză e o arie de-un fonograf!

E prelungirea-n viitor -c-altfel n-ar fi nicicum- iubita mamă,
Simbol rostit pios o viață de-ai ei fată, drag băiat.
E o Eva oarecare dăruindu-și trup de casă, ce-și trăiește dramă
Lângă erou-ales de mână, braț la braț... înamorată de-un bărbat.

Este pe rând emoție, o prietenă, iubită, amor, amantă abilă
Ce inima deține-ntr-un sechestru scump, ea! Idilizând hoția
E aur în inel pe deget!... Cea ce o săruți coperți, roman filă cu filă!
Fără ea lumea nu-i, căci n-ar avea iubirea cin' s-o ție... E soția!...
28.10.2011

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor