Nu ştiam, c-am să împart dragostea cu Tine,

oare, ce s-a modificat în mine ?

Ce a ieşit la lumină

prin poziţionarea ta, în a mea inimă ?

Din această ultimă confruntare

viaţa mea e acum, cum nu se poate mai clară!...

împodobită de virtuţi fermecătoare.

 

Şi dacă aş trăi o veşnicie

Te voi iubii şi eu

şi mă voi lăsa mereu,

iubită doar de Tine.

 

Dar...

Tu eşti Stăpânul Universului,

eu, o fragilă entitate,

predestinată durerii... stresului,

parte a unui tărâm tenebros

unde noaptea fără Tine

a devenit ameninţătoare,

misterioasă şi înfricoşătoare.

 

Un tărâm circumscris fricilor colective

care îţi arată infernul mult-temut

al psihozelor ancestrale,

cu profunzimile întunericului din noi

cum nu a mai fost

de-a lungul vremurilor antice şi medievale.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor