SOLIE CU PANĂ DE ÎNGER

Ion Urda este atent la poemul pe care îl scrie, umblă în vârful picioarelor printre versuri, îi e teamă să nu strivească clipa de fericire prinsă în cuvinte. Are un ritual special de a se apropia de cele eterne, îşi scrie solia către lume şi către viitor cu pană de înger, are grija de a nu uita vreun cuvânt, un semn, e tărâmul curat pe care îl frecventează când lumea aşteaptă evenimentele necesare ale apocalipsei, adică a descoperirii totale a lui Dumnezeu.

Chiar de la început, în volumul „ Solie cu pană de înger „ – Editura „ Corvin „ – Deva, 2008, aduce mărturia sinceră a poetului din postura de pelerin prin lume, rătăcitor printre stele, visând la nemurire. Este vechiul vis, experienţa necesară şi justificarea trăirii, justificarea existenţei.

Când scrie solia sa, Ion Urda nu forţează limitele, lasă vremea şi lucrurile să-i ofere motivul, dar memoria devine – altceva, e o taină pe care încearcă să o pătrundă, dincolo de imaginea zilnică a evenimentelor. În această stare reţine imaginea care i se oferă, ca un fulger, e imaginea celui în mişcare, nu mai are timp să vadă răsăritul soarelui, sau lăcrimarea ploilor, vremea a dispărut, rămâne doar un cântec, ca o speranţă şi zâmbetul unui copil.

Dorinţa de a se deschide spre celălalt e o tentaţie, un impuls venind de departe, autorul nu-i poate face faţă, e ceva puternic în această generozitate declarată:

Ţi-aş dărui o punte de sprijin/ pe malul altui suflet / dar mi-e teamă că nu / vei alege sufletul potrivit … „

Necesitatea unor legături curate între oameni, între bărbat şi femeie pare a fi dorul autorului în lume, ceva de care să se lege, să dureze, să îl schimbe simultan, cu toate că nu este un singuratic …

De fapt Ion Urda dedică unele poeme câtorva prieteni care i-au marcat viaţa, e sincer în demersul său, e solia personalizată cu destinatar precis: poetul şi omul de cultură Eugen Evu, umoristul de bun simţ Dumitru Huruba, fostului om de litere şi suferinţe Victor Isac, oameni din zona Hunedoarei, oameni care au lăsat semne şi cuvinte în lume. Poezia care poate rezista veşniciei, umorul care revigorează oamenii, valorile care stau la baza lumii şi care dau consistenţă existenţei noastre, dragostea familiei, lucruri fundamentale care luminează celulele noastre de carne în care se aude sunetul blând al universului în mişcare, sau tabloul pictorului singur în căutarea culorii perfecte ...

Cartea „ Solie cu pană de înger „ are mai multe secţiuni: Poeme bilingve ( română şi maghiară ), Alte poeme, Poeme pentru semeni dragi şi secţiunea de articole culturale Delicvent de opinie, articole care au apărut în vremuri de căutare şi regăsire în revista „ Provincia Corvina „ – Hunedoara, unde autorul este şi redactor, alături de scriitorul Eugen Evu.

Deşi pare a fi optimist, privind pe fereastra vagonului la lume, există la Ion Urda o febrilă căutare interioară şi asta se vede în „ Pseudo cugetări „ :

Nu ne naştem / pentru a trăi, / trăim pentru / a renaşte. „

Aceste gânduri marchează versul şi indică spre o altă dimensiune, poate nevăzută, dar necesară şi puternică – lumea spirituală, dorinţa de perfecţiune, căutarea fericirii, care, iată, se află în noi, aproape ascunsă, disperarea, iubirea ca mod de a persevera, sufletul ca taină între vis şi moarte.

Între aceste căutări, revelaţia dă sens vieţii: cerul se deschide, apoi o floare se deschide şi ea pentru poet şi mireasma ei ameţeşte ca binecuvântarea unui înger păzitor şi, brusc: Dumnezeu există.

Mărturia autorului e una ce ţine de seriozitate şi de echilibru într-o lume în cădere, pentru că floarea înfloreşte între scaieţi şi bălării special pentru cineva, ca semn …

Credinţa şi dragostea de pământul acesta numit România sunt pilonii de sprijin pentru Urda:

Învaţă-ne, Doamne, iubirea de Tine / Căci calea spre tine e plină de fum / Rătăcim, derutaţi, către ţărmuri străine / Şi nu- ntrezărim spre orizont nici un drum / / Întoarce- Te, Doamne, cu faţa spre noi … „

Cântec şi rugăciune această stare, dă putere poemului de a rezista experienţelor zilnice, de a trece peste încercări, dezamăgiri, nelinişti:

De ce nu vrei să vezi, Doamne, / cum te sapă la rădăcina îngerii ? „

Probabil că Ioan Urda este marcat de experienţa revelaţiei depline, apocalipsa, ca o dezvăluire a lucrurilor viitoare în faţa cărora există teama profundă, neliniştea existenţială, misterul, taina, e vremea când se năruie altarul iubirii:

Pe creiere păianjenii construiseră / pânze gigantice şi orice gând / era terorizat şi apoi / devorat cu migală .” „ Dar peste toate este imagine lui Dumnezeu lăcrimând …

În secţiunea Delicvent de opinie Ion Urda se prezintă că un om al cetăţii, este interesat de ceea ce se petrece în cetatea sa, cu neamul său, cronicile, eseurile, articolele au apărut în revistă între anii 1999 – 2007 şi reflectă frământarea omului după o altă viaţă aici, căutările sale după adevăr şi după limbajul spiritual universal al divinităţii ca dragoste şi apoi până la iubirea de semeni …

Poemele traduse în limba maghiară sunt o deschidere spre o altă cultură cu elementele specifice al culturii române, o deschidere simbol spre înţelegerea dintre oameni.

Scriitorul Eugen Evu scrie în postfaţă, referindu-se la Ion Urda, cel din anii 1980, cu lecturile intermitente la „ lumina mâinilor „ în cercul scriitorilor hunedoreni, despre fermitatea în opţiuni şi o anumită discreţie, despre avatarurile şi descumpănirile autorului, despre pragmatismului lui şi tandreţea unui poet în căutarea intelectualilor şi a bătrânilor înţelepţi ai cetăţii …

Constantin Stancu

Vizualizări: 6

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor