Dacă o melodie ar putea fi redată în picturi sau în scris, sau dacă miresme s-ar strecura prin difuzoarele televizoarelor pentru a completa acțiunea, arta ar lua noi dimensiuni. E inutil să descrii disperarea unei frumuseți într-o noapte în care decorul e o piesa a lui Albinoni în sol minor. O noapte în care cheile se preling asupra partiturilor asemeni degetelor violoniștilor, ascultătorii se preling în scaunele sălilor și tăcerea de-a lungul pereților. E un sentiment inutil de explicat, așa cum era mirosul mamei când era copil. Prin crăpăturile ușilor o privea, îi urmărea mișcările calme, ondulate ale degetelor, așezând cerceii pe noptieră, dezbrăcându-se, liniile și umbrele perfecte ale sânilor atunci când se apleca. A fost prima femeie pe care a privit-o astfel. Străzile orașului s-au extins odată cu universul lui, cu maturitatea și cu numărul femeilor din penumbre, iar privirile lui au devenit din ce în ce mai iscusite în a alege linii între bucăți de material, în a distinge armonii ale genelor între priviri evazive, mimările de trăiri dintre iriși de teracotă.

N-a fost greu. Toți bărbații nutresc o asemenea curiozitate, dar poate că și-o manifestă diferit. Dan nu credea că înțelege femeile, dar îl amuzau bărbații exasperanți care-și raționalizau, își analizau, își ignorau sau sufocau consoartele. Le spunea sincer că cine-și face un scop din a înțelege o femeie e un idiot.

De mic stătea lipit cu nasul de ușă încercând să respire ușor, fără un zgomot, cu geana de lumină țintindu-i centrul pupilei iar între degetele mici strângea cheia din broască. Când ea l-a descoperit i-a aruncat o privire atât de reală încât și-a simțit pleoapele de sticlă, iar palmele îi transpiră și azi amintindu-și, însă nu s-a simțit vinovat: era atât de frumoasă. Ea s-a îndreptat atunci către el legănându-și coapsele pline, acaparându-i privirea prin ușa întredeschisă, însă n-a zâmbit, nu a încruntat sprâncenele, nu a clintit nicio geană. Nu a articulat nimic. Ajunsă în dreptul lui i-a văzut degetele subțiri coborând de-a lungul ușii și speriat a agățat cheia din broască aruncând-o undeva pe hol, în timp ce ușa se deschidea larg.

***

O dimineață cu prea mult soare își spune privind cocoașa bătrânei din față, mâinile pătate, la fel ca și tenul. Observă cum suvițele albe îi ating obrazul încrețit conturând un lob al urechii obosit de cercei prea grei. Mișcările atente îi spun că undeva, cândva, fusese frumoasă, undeva prin anii `50 dansa pe melodiile lui Dean Martin, I`ll be seeing you, in all the old familiar places… îi îngîna atunci unui el care a murit în război. Sau poate că el i le fredonează azi, când dezarticulată și dementă stă la coada de la farmacie uitând ca în The Notebook*.

- Poftiți!
- Ăăă… Zece seringi, vă rog.
Farmacista execută mecanic:
- Poftiți, 15 lei, altceva?
- O cremă… Și trei sticle de spirt sanitar.
- Ce fel de cremă doriți?
- Cea de pe-al doilea rând, cu… își caută încurcat cuvintele, ceva hidratant?
Farmacista zâmbește.
- Da, iasomie.
- Ok, dați-mi-o pe aia.
El o studiază: prea mult fard, plete neglijente, buzele senzuale; o privește în ochi în timp ce mâinile li se intersectează accidental deasupra cremei și ea tresare.

***

Din cadrul ușii continuă să îl privească, așa, nudă, căci nudul e artistic, iar goliciunea vulnerabilă. Privirea lui coboară încet de-a lungul gâtului asupra sânilor, taliei, coapselor, picioarelor puternice, convins că așa își privesc toți fiii mamele. Păstrând obiceiul și-a privit la fel iubitele. N-a pierdut niciun unghi, dar a pierdut deschideri de pleope pentru că nu toate aveau coapse puternice, nu toate aveau picioare lungi, nu toate aveau ușa larg deschisă, însă învăță relativ repede să le deosebească.

***

Farmacista ridică pleoapele târziu, urmărindu-l cum se îndreaptă spre ieșire îi admiră spatele imaginându-și ce poate ascunde o asemenea privire. E oarecum năucita și ar putea să jure că o mai întâlnise, însă nu-și amintește unde. Se oprește puțin în camera din spatele farmaciei, frecându-și încet jenată fruntea, privind în podea și se gândește că nu poate fi decât subconștientului ei disperat să producă un motiv pentru a o lega de un bărbat. Zâmbește singură, amuzată, și intră în camera principală, la tejghea, unde printre oamenii care stau la coadă îl întrezărește părăsind farmacia.

Bun… și-acum morfina. Să iau de la Cogea din colț? Idiotu’ ăla-mi aduce numai prostii. Dan se oprește oglindindu-se în vitrina unui magazin de pantofi. În spatele exponatelor întrezărește piciorul unei femei, o mână cu degete lungi, care întorc o sanda elegantă. Părul ei se revarsă de-a lungul brațului, un castaniu fără reflexii, natural. E încântat. O mai privește o vreme apoi își analizează propria reflexie și zâmbește.


- va urma -

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Roxana Sonea pe Mai 2, 2010 la 2:52pm
Gelu, merci.. o sa caut sa vad cum, as fi vrut sa adaug melodia in cauza, cantata de Dean Martin.
Maria, multumesc :)
Alexandra, hm... ai sa vezi. Mai e oleaca.. e doar un inceput, lucrurile nu-s prea clare doar din acest fragment.
cat despre indrumare.. ce sa zic, internetul e o un atelier foarte bun. :)
Sper sa va placa ce urmeaza...
Comentariu publicat de Maria Medesan pe Mai 2, 2010 la 12:12pm
frumos.
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Mai 2, 2010 la 12:03pm
sigur ca se poate...
Comentariu publicat de Roxana Sonea pe Mai 1, 2010 la 11:22pm
se poate adauga la un text si un clip de pe youtube, de exemplu?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor