Ce liniște-i când doarme un cățeluș
Înghemuit, topit... Cum se scufundă
În moale somn al corpului de pluș,
Cu tresăriri ce-i mișcă guleraș cu fundă.

E parcă numai cap și-un pântece rotund,
Căci labele-i sunt doar firave mreje,
Chircite lângă trupu-i și le acolând
Spre umed bot, ce-n păr îi dă vârteje.

Din când în când tresaltă, vrea s-alerge
Și aproape în lătrat își exersează voce,
Ce nu-i știam, că nu-i de mult de merge
Și se destinde iar... reescapat de-atroce.

Mă simte alături și se-ntinde alene,
S-atingă definitul care îi dă speranță,
Că e un singur lumii de întâmplări viclene,
Primejdii... da-i sortitu’ de a mea siguranță!

... Și s-a trezit mirat, la glas suav, de-o dincolo de clanță...
09.03.2012

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor