Pe banca din parc erai mereu cu mine,

Chiar dacă gândul departe va zbura,

Iubirea ta în sufletul eu o voi păstra,

Culeg câțiva trandafiri albi  pentru tine.

 

Peste valurile mării coboară negura,

Rătăcesc cu gândul în toamna care vine,

O zi rece, întunecată o să se termine,

Atunci și frunza trandafirului se scutura.

 

Se aude  bine zarva valurilor înspumate,

Peste gândurile toamnei încet picura,

De un apus cărămiziu toate erau colorate.

 

Ultimul trandafir supărat mai tremura,

Am câteva petale albe bine păstrate,

În depărtare valul înspumat murmura.

12.11.2018

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor