E-un felinar ce ziua nu se stinge,

deasupra unei porți, pe strada mea,

și arde cu o flacără ce-abia

apropiindu-te o poți distinge.

 

Când, uneori, un trecător se-oprește

și îi observă flacăra, mirat,

un singur gând încearcă: “E uitat!”

Atât - și pleacă, nu se mai gândește

 

că, poate, cineva, oftând din greu,

așteaptă ca lumina-i să atragă

ființa ce odată i-a fost dragă.

 

Că-i zi sau noapte, felinarul meu,

în pâlpâirea flăcării, se roagă

să nu mai ardă. Îl voi stinge ... eu.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor