De multe ori, Vremea - hoardă pustiitoare,
lasă-n urma ei doruri neîmplinite,
dar inima mea încă este încrezătoare
şi te aşteaptă să mă îmbrăţişezi iubite
chiar dacă clipele ce strălucesc în soare
ascund sub mantiile lor, frumos aurite,
întinderi de nisipuri mişcătoare
şi temniţe pentru sufletele nefericite.
Vremea, galopând nebună,
a trecut şi peste pajiştea iubirii noastre,
transformând regretele în nori de furtună
ce au acoperit şi lumina venită de la astre.
Ţi-am împletit din doruri cunună,
am pus vise fragede în glastră,
am aprins candela c-o scânteie de la Lună
şi am aşezat-o în fiecare seară la fereastră,
dar nu ai auzit strigătul sufletului meu
purtat de vânt şi ecou peste zare
şi nu ai văzut cum agăţată de curcubeu
speranţa s-a stins încet, ucisă de aşteptare.

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor