Femei – rădăcini...

Mă-ncurc mereu

în spini,

doar în spini.

 

Clopote bat

de visuri sfărmate.

Ziduri mai curg

peste noi

cei prea singuri.

Suntem un burg

de puţine karate -

culorile stoarse

din mustul de struguri,

 

tăceri ce se sparg

de zidul din noi,

bucurii şi tăceri,

mirări doar în doi,

albe spume în larg,

fiori fără ieri

fluturând la catarg.

 

Ne ducem pe zări

dorind mereu clipa

ce să ne-ascundă

caldă aripa

zburând peste mări.

 

Femei - roşu cântec

pe care trecutul

se culcă - descântec

semănându-ne  vrutul

gest de-nceput

şi iarna trecută

zbuciumată mereu

în cernutul

zâmbet durut.

 

Femei - forme pline

de tot ce  a fost

durere şi gând,

începuturi şi rost

şi cântec şi dor

şi vis şi tăcere

şi gestul ce-a fost

mister mereu prins

între cel care dă

şi cel care cere.

 

Femei - zâmbet stins

pe-o mare în zbor,

sărutul aprins

pe un nor călător,

aripă ruptă din

harul divin,

şoaptă abruptă

şi vinul- pelin,

cerul cernut

şi paharul

prea plin

de iubire ce n-are

nicând adăpost  

peste culoarea

ce-şi caută rost.

 

Femei – dimineţi

uitate demult,

durere curgând

în al vieţii tumult.

 

Femei iubind

în tăcere absenţa

mereu dorind

a vieții esenţa,

mereu crezând

că numai dând

vor apuca

un colţ de stea

şi vor uita jocul de-a

v-aţi ascunselea

cu viaţa care

e numai ninsoare...

 

Lelia Mossora

30 oct 2011

23:27

 

 

 

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Linda Teodorescu pe Noiembrie 11, 2011 la 11:08am

prea minunat,sa mai pot adauga prea multe cuvinte....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor