Spiridușii Intelectuali, poveste de Petre Crăciun (Literatura Copii)

Sergiu avea foarte multe lecții pentru a doua zi. De când venise de la școală își dăduse toată silința. Scrisese la Limba Română, rezolvase cele 10 probleme pe care le avea pentru Matematică, chiar dacă pentru asta renunțase la orele de joacă și la desenele animate la care se uita în fiecare seară împreună cu tatăl său.

-Sergiu, îl chemase tatăl, încep desenele, mai ai lecții de făcut?

-Uf, uite că n-am terminat, mai am lecția la Engleză, dar sunt foarte obosit.

Mama lui Sergiu intră în camera băiatului și îi aduse o cană de lapte și un sandviș.

-Trebuie să mănânci ceva. Fă o pauză de o jumătate de oră și va fi mai bine. Eu așa făceam când eram elevă...

-Mamă, nu mai sunt vremurile voastre, zise Sergiu. Cred că voi nu aveați atât de multe lecții de făcut.

-Aici ai dreptate, suspină mama. Cred că am să merg la școală și am să vorbesc cu învățătoarea.Trebuie să o lase puțin mai încet. Nu sunteți mașini de făcut teme...

-Cred că mergi de pomană, spuse băiatul. Au fost și alți părinți, iar doamna spune mereu același lucru: este o școală cu pretenții și trebuie să menținem ștacheta. Cine rezistă bine, cine nu, este liber să plece din școală.

-Nu este cea mai bună soluție, interveni și tatăl. Am să merg și dacă nu am să mă înțeleg cu doamna, am să mă duc și la director. Trebuie să vă rămână și vreme de odihnă, de joacă.

Sergiu surâse sceptic și începu să lucreze la Engleză. Avea câteva excerciții, dar mai ales o traducere destul de lungă. Profesoara, doamna Elena Popescu, era foarte exigentă și nu voia să meargă cu temele nefăcute.

Peste o oră, mama lui Sergiu îl găsi cu capul pe birou. Adormise cu caietul de teme în față, fără să termine traducerea. Cu mare gretutate reuși să îl trezească pentru câteva secunde, pentru a se muta în pat. Îl înveli cu o pătură și îl sărută pe frunte.

-Trebuie să facem ceva, Paul, îi spuse soțului său, care îl privea cu duioșie pe Sergiu. Copiii ăștia sunt extenuați. Am vorbit la telefon cu mama lui Cristian și îmi spune că și el adorme cu caietele în față. Mergi tu la școală?

-Da, Marga, am să merg chiar mâine. Sper să mă înțeleg cu doamna învățătoare și să nu fie nevoie să mă duc și la director.

-Să sperăm, zise femeia în timp ce stingea lumina.

*

Pe la miezul nopții, când liniștea pusese stăpânire pe întreaga casă, geamul de la camera lui Sergiu se deschise brusc și își făcu apariția un omuleț sprinten și foarte atent să nu fie văzut. Se postă imediat la biroul băiatului, deschise caietul de engleză la tema abandonată și începu să lucreze la traducere. Din când în când, se freca la frunte, stătea câteva clipe pe gânduri, după care deschidea un dicționar și după ce găsea cuvântul căutat, continua traducerea. După o oră termină, puse caietul la loc, se asigură că nu îl vede nimeni și plecă tot pe fereastră. Noaptea nu se terminase pentru omulețul nostru, pentru că trebuia să meargă la Cristian, care nu-și terminase tema la Limba Română. Făcu același lucru și la colegul lui Sergiu, după care se ridică liniștit în înaltul cerului.

*

Cum se trezi, Sergiu se duse imediat la caiet, pentru a vedea cât mai are de lucru. Cu foarte mare suprindere văzu că tema era terminată. Se uită nu mare atenție și realiză că scrisul era ușor diferit de al lui. Bănui că era mâna părinților săi și o întrebă pe mama sa:

-Ați scris voi în caietul meu de engleză?

-Nu, se miră Magda, este la fel cum l-ai lăsat. De ce întrebi?

-Pentru că tema este terminată.

-Curios, spuse femeia, uitându-se în caiet. Foarte curios.

-Poate a lucrat tata și nu știi tu?

-Mă îndoiesc, zise Magda. Știi că am decis să nu scriem în caiete în locul tău.

Cu toate acestea, îl sună pe Paul, care îi confirmă ceea ce bănuia deja. Nu avea nicio legătură cu cele petrecute.

Sergiu ridică din umeri și plecă la școală, unde îl găsi în culmea fericirii pe Cristian.

-Mă, zise colegul lui de bancă, mie mi-a scris cineva peste noapte tema la Limba Română.

-Cum? întrebă Sergiu uluit. Ești sigur?

-Hai, mă, tu știi că eu sunt mincinos?

-Tocmai că nu. Ceea ce mă uluiește e faptul că și mie mi-a făcut cineva tema la Engleză. Eram prea obsit și nu am apucat să termin, iar din dimineață am găsit totul terminat.

-Sergiu, zise Cristian, eu zic să nu spunem nimănui și să stăm la pândă să vedem cine ne face temele. Tu crezi în spiriduși?

-La asta te gândești?

-La ce altceva?

-Bine, hai să pândim și să vedem ce se întâmplă.

*

În seara următoare, Sergiu lăsă neternimate temele la Matematică. Se culcă fără să discute cu părinții săi, dar făcu tot posibilul pentru a nu adormi. Tot pe la miezul nopții, geamul se deschise ușor, dar băiatul adormi într-o secundă, lovit de un somn greu. Când se trezi, tema era făcută. La rândul său, Cristian pățise la fel. Și el așteptase câteva ceasuri, dar când omulețul intrase pe geam îl apucase un somn de nedescris.

-Sergiu, trebuie să facem altfel. Hai să punem caietele sub pernă, astfel încât când vine spiridușul sau cine o fi, ne vom trezi când va umbla să le caute.

-Crezi că este o idee bună? întrebă Sergiu. Poate că nu este bine să forțăm...

-Mergi pe mâna mea, că știu eu ce fac.

*

De data aceasta, Sergiu lăsă neterminate lecțiile la Matematică. Puse caietul sub pernă, așa cum se înțelesese cu Cristian, și așteptă. Ca de obicei, spirudușul intrase pe fereastră, dar somnul pusese stăpânire pe el. De dimineață, găsi caietul pe birou, dovadă că nu fusese nicio problemă pentru omuleț să îl ia de acolo. Cristian păți la fel, numai că din greșeală, puse sub pernă un alt caiet, și se alesese cu temele făcute la Geografie, nu la Limba Română, așa cum ar fi avut nevoie.

În aceeași zi, Paul, tatăl lui Sergiu merse la doamna învățătoare pentru a se plânge de faptul că elevii primeau prea multe teme, dar totul fu în zadar. Răsunsul era cel pe care îl bănuise: acestea erau cerințele școlii. Dacă dorea, îl putea muta pe Sergiu la o altă școală.

Cristian era tot mai frământat pentru a găsi o soluție. Îl rodea gândul că nu-l putea prinde pe spiriduș. Trebuia să îl vadă, să știe cum arată, să îl întrebe de unde vine, ce gânduri are, cum se face că știe să facă toate temele. Mai ales aceasta era întrebarea pe care dorea să i-o pună.

Ideea îi veni în seara următoare. Înainte de culcare ceru voie părinților să doarmă cu Lăbuș, câinele familiei care dormea de regulă afară.

-Sigur vrei să îl lași în casă? Întrebase tatăl său. S-ar putea să vrea afară peste noapte. Ce vei face? Te vrei trezi să îl dai afară?

-Da, tată, am să îl dau eu afară.

-Bine, cum vrei tu, spuse bărbatul.

Cristian îl ascuse în spatele patului, îl înveli cu o pătură și îl pregăti bine:

-Lăbuș, dacă vine cineva în timpul nopții, te rog să faci scandal. Bine?

Câinele dădu din cap în semn că înțelesese și se duse la culcare. Cristian se culcă și el și adormi imediat. Se trezi brusc, atunci când câinele începu să latre. Aprinse lumina și îl prinse pe omulețul care tocmai facea temele la Matematică.

-Aha, te-am prins, zise băiatul. Deci tu erai?

-Eu, răspunse omulețul, îmbrăcat precum piticii din Albă ca Zăpada. Și să știi că nu m-ai prins. Dacă eu nu doream să stau, dispăream numaidecât.

-Și de ce ai stat?

-Pentru că îți dorești foarte mult să mă cunoști. Și acum pentru că sunt aici, te rog să mă întrebi tot ce vrei.

-Pe bune?

-Pe cuvânt de onoare. Să vedem.

-Păi... de unde vii tu?

-Din Țara Spiridușilor, desigur. Este o țară mare, frumoasă, unde suntem foarte mulți spiriduși.

-Și de ce vii la mine și la Sergiu?

-Nu vin numai la voi. Am o listă de vreo opt copii. Sunt și spiriduși care se ocupă de alte școli.

-Aha, sunteți specializați, cum s-ar zice?

-Exact. Eu sunt un Spiriduș Intelectual. Alții se ocupă de tâmplărie, de croitorie, de zidărie. Alții sunt muzicanți, doctori...

-Și ce ce ați început să ne faceți temele?

-Am primit foarte multe scrisori de la copii nemulțumiți, speriați, îngroziți de faptul că nu au vreme să-și facă temele. Este o solicitare nouă, cu care nu eram obișnuiți. Iată de ce, mai ales la voi în țară, Spiridușii Intelectuali au foarte multă treabă. Ca să facm față, în acest moment sunt 100 de noi șpiriduși care se pregătesc pentru a ne ajuta. Fac lecții cu niște profesori bătrâni, de la care am învățat și noi carte.

-Și faceți față, nu vi se par grele temele?

-Ai atins o problemă pe care am reclamat-o și eu la ultima întâlnire pe care am avut-o cu conducătorii noștri. Manualele se schimbă foarte des, programele școlare nu mai sunt cele pe care le știam noi și riscăm să nu ne mai putem descurca. Iată de ce ne-am decis să trimitem o scrisoare de protest la Ministerul Educației.

-Sper să vă asculte, zise Cristian.

-Mai ai întrebări? pentru că mai am de ajuns la patru copii.

-Nu, spiridușule, îți mulțumesc mult pentru că ai stat de vorbă cu mine.

-Pentru nimic, dar am o rugăminte. Te rog să nu spui nimănui că m-ai văzut. Dacă află și ceilalți copii, trebuie să vorbesc cu toți și nu am vreme.

-Stai fără grijă, nu am să-i spun decât lui Sergiu, care este prietenul meu.

-Bine, lui îi poți spune. La revedere și pe mâine noapte.

Cristian îl privi pe spiriduș cum pleacă pe geam. Imediat intră mama sa.

-S-a întâmplat ceva? L-a auzit pe Lăbuș lătrând.

-Nimic, nu este obișnuit să doarmă în casă. Te rog pe tine să îl dai afară.

Fără să bănuiască nimic, mama lui Cristian îl luă de lesă pe Lăbuș, conducându-l în cotețul lui.

A doua zi, Cristian îi povesti lui Sergiu despre întâlnirea din timpul nopții, iar acesta se bucură de cele auzite. De acum, puteau sta liniștiți. Spiridușii Intelectuali lucrau pentru ei.

Petre Crăciun

Citeste si aici

http://www.literaturacopii.ro/stire-proza/spiridu%C8%99ii-intelectu...

Vizualizări: 118

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Februarie 10, 2014 la 12:13am

În altă ordine de idei:

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Februarie 10, 2014 la 12:11am

Ce e interesant în poveste, domnule Petre Craciun, este că şi spiriduşii intelectuali sunt dezorientaţi în lumea de azi.

"se alesese cu temele făcute la Geografie, nu la Limba Română, aşa cum ar fi avut nevoie"

Pozitiv este faptul că sunt specializaţi şi pe meserii - dar aţi scos doctorii din rândul intelectualilor, la fel ca Tolstoi:

"Eu sunt un Spiriduş Intelectual. Alţii se ocupă de tâmplărie, de croitorie, de zidărie. Alţii sunt muzicanţi, doctori..."

"Medicul a rămas doar un veterinar... Partea rea a medicinei este că oamenii se ocupă de trup mai mult decât de suflet... Numai cel care se luptă cu trupul ştie ce e trupul, ştie ce se luptă cu el şi ce e mai puternic decât el...." (Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu şi om)

"Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.Unuia cuvânt de înţelepciune, iar altuia, cuvântul cunoştinţei ... unuia credinţă, iar altuia darurile vindecărilor ... Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor." (Pavel, 1 Corintieni 12.7-12)

"Câinele dădu din cap în semn că înţelesese şi se duse la culcare."

De aceea eu cred că şi animalele au spiriduşi...

 

Acum mă culc... poate vin şi la mine spiriduşii ăştia intelectuali, deşi nu mai am teme de făcut .... la vârsta mea....

Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe Februarie 9, 2014 la 1:01pm

Ce frumoase sunt povestile!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor