Toată lumina din lume 

a fost cuprinsă de Omul- Dumnezeu

și a fost eliberată prin jertfă.

M-am umplut de ea,

dar n-am știut că am făcut-o

decât mult mai târziu,

în timpul când copacilor li se umpleau mugurii

cu roșul sângelui din floare.

Apa cea vie m-a udat,

dar am crezut că ploaia

și-a lăsat tributul pe creștetul meu.

A trecut iubirea cea adevărată,

dar n-am recunoscut-o.

Atât pot să spun:

Dumnezeu este iubire,

dar noi nu-i deslușim chemarea, 

decât atunci când  răul ne bântuie 

și fugim spre lumină

să ne gâsim salvarea.

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 31, 2013 la 10:31am

Draga Dora Petre, multumesc pentru popasul facut.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 30, 2013 la 8:56pm

Draga Elisabeta Luscan, multumesc pentru comentariu si apreciere.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iulie 30, 2013 la 8:54pm

"fugim spre lumină

să ne găsim salvarea"

Dumnezeu este iubire! Mi-a plăcut poemul tău, Ioana!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 30, 2013 la 8:38pm

Draga Oltean Aurelia Albatros, multumesc pentru popasul facut.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 30, 2013 la 8:37pm

Draga Vizireanu Fulvia, multumesc pentru popas si apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor