nu mai bate
uite
nu mai bate aripa păsării
în răsăritul soarelui

chiar aerul
chiar aerul s-a oprit
la subțioara ei

e veșnic sa mori strigă nourul
e pururea să atingi
și el și el coiotul pădurii
își dă cu părerea în semn de piatră

nimic nu trece dincolo de întunericul osului
să nu uiți
nimic nu se oprște aici
fără să atingă aripa păsării
uitate pe cer

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor