Starea poetică-introiecţie şi proiecţie

Discutam cu cineva despre introiecţie şi proiecţie. La modul teoretic. Spuneam şi că am deschis o listă de subiecte pe care trebuie să le aprofundez. Am trecut la acţiune. Cum în bibliotecă nu am materiale legate de acest subiect, internetul să trăiască! Curentele moderne în poezie, interpretări, Eminescu, Blaga, Ion Barbu... ore întregi, citirea unor poezii, notiţe ca la şcoală...

Înţeleg unele lucruri, cu altele nu sunt de acord.

Poetul/a îşi exprimă sentimentele, trăirile... stare de reverie cu ochii deschişi...  capacitate de individualizare, de abstractizare...

Cititorul, la rândul său, este cuprins de reverie, visează, simte spusele poetului în mod individual, prin prisma spiritului său, subconştientul se trezeşte... apar emoţii de mult uitate... etc, etc.

Iau din bibliotecă Eminescu şi citesc, la întâmplare, „Sara pe deal”.

Textul mă transpune în starea poetului,  tânărul îndrăgostit ce îşi închipuie o poveste de iubire într-un cadru natural dominat de lăsarea amurgului. Sentimentul de dragoste este pus în paralel cu imaginile din natură, salcâmul este  simbolul  iubirii...

În minte dau năvala amintirile, prima iubire (în clasa  a doua, eram îndrăgostită de degeţelele colegului de bancă, rozalii şi cu perniţe), apoi visele de fată „la mama acasă”, prinţul din vis, fiorii primei îmbrăţişări şi ai primului sărut, pe banca din parc, învăluiţi de mirosul teiului în floare... L-am înţeles pe poet, iar acesta a reuşit să aducă la suprafaţă, din subconştient, amintiri de mult uitate, dar dragi mie...

Simt o stare de linişte sufletească şi adorm. Mă trezesc peste un sfert de oră, odihnită, cu creierul limpede. Fuguţa la calculator să caut pe net o poezie modernă. Găsesc una milenaristă (mă scuzaţi, vă rog, dacă nu este tocmai corect termenul folosit, încă nu am aprofundat suficient curentele poeziei sfârşitului de secol XX şi început de secol XXI).

O citesc o dată, de două ori, de trei ori. Nu reuşesc să găsesc o idee, ceva de care să mă agăţ. Nu îmi trezeşte nici un sentiment. Apelez la caietul de notiţe şi încerc să fac o analiză ca la şcoală (mai mult nu mă pricep încă). Caut sinonime, antonime, metafore, epitete, comparaţii, jocuri de cuvinte, alte figuri de stil...

În final, iese ceva. O analiză şcolărească, dacă vreun elev are nevoie de un model, o pot oferi! Dar m-am ales cu ceva experienţă, am aprofundat puţin cunoştinţele pe care le acumulasem.

O nouă pauză, de data aceasta pentru „bucătăreală” (ştiţi dumneavoastră, mâncare, vase)...

Cu mintea eliberată, purced la studiul unei alte poezii. De aceeaşi factură cu cea dinainte. Mai repet doar că am folosit din nou creionul şi caietul de notiţe. De această dată, nu iese nimic, nici măcar acea analiză şcolărească. Nu găsesc decât cuvinte aruncate cu lopata (după mine), nu reuşesc să descopăr o idee, un fir călăuzitor... epitete de-a valma, nici o bază pentru o metaforă... Dacă ar fi fost o temă la şcoală? Ce notă aş fi luat? Cine ar fi fost de vină? Eu m-am străduit...

Plină de nervi, închid calculatorul şi mă întind în pat, din nou obosită, dar şi stresată pe deasupra. O, am uitat de ochi! Şi aceştia au nevoie de odihnă! Că de creier nu se pune problema. Întinsă în pat, în poziţie fetală, acesta îşi face mendrele (da, mendre, căci  aş fi vrut să se odihnească, dar el, pace!). Digeră, asimilează cele citite... sentimentele, gândurile declanşate de citirea celor trei poezii...

Concluzia? Exceptând obligaţiile şcolare ( de care am scăpat de mulţi ani), cititorul vrea să se relaxeze. Ce relaxare este aceea în care trebuie să stau cu creionul şi caietul în faţă?

În final, vă întreb, pe dumneavoastră, cititorii mei: ce este introiecţie şi ce este proiecţie în ceea ce am exprimat?

Addenda

Percepţie – proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sunt reflectate în totalitatea însuşirilor lor, ca un întreg unitar;    

Introiecţie – mecanism psihologic prin care individul asimilează conştient unele percepţii, integrându-le propriului eu.

Proiecţie – proces psihologic prin care individul ejectează percepţiile care nu sunt asimilate şi integrate eului personal.

Vizualizări: 89

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor