Mi-e atât de frig

și-n juru-mi e pustiu.

Mi-e atât de frig

și-n sufletu-mi e gheață.

 

Stau și sunt aici,

tot aici, căci niciodată n-am plecat;

respir un aer înghețat și trist

și-aștept aici.

 

Zbuciumul sufletului meu

mă cutremură.

Țurțuri mari mi se-nfig în inimă,

iar bucăți mucegăite se sfărâmă.

 

Stau și sunt aici,

tot aici, căci niciodată n-am plecat;

respir un aer înghețat și trist

și-aștept aici.

 

Suspin

și mi-e atât de frică,

caut o fărâmă de care să m-a atârn.

N-o găsesc, tot ce-ating se disipă

și mă cutremur căci sunt singură.

 

Stau și sunt aici,

tot aici, căci niciodată n-am plecat;

respir un aer înghețat și trist

și-aștept aici.

 

Din alb totul se face gri,

din gri totul devine negru,

iar eu din tot mă fac bucăți

și din bucăți mă fac nimic.

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ana-Maria Ghițulescu pe Februarie 22, 2011 la 8:01pm
multumesc !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor