Azi scandează pe străzi oamenii lor neobişnuiţi
oglinzi ale unor suflete dispărute
care-şi aruncă moartea în faţa mascaţilor,
ura lor este oprită cu zăgazuri
li se pune în faţă teama, n-o înţeleg.

.

Oamenii calcă-n picioare minciunile şi strigă
cu gurile aprinse de focul arşilor de vii,
scriu pe piepturi tot ce iese din-năuntru,
rezistă la ger, foame, se miră Dumnezeu
de aura lor de martiri lângă balustrade.
Le împrumutăm visul de împlinire
facem din ei propria nostră dragoste de neam.

.

Nimeni nu le şterge din gânduri
săracia precum o garderobă fără haine
frigul, loviturile brutale ale slujbaşilor.
Vor pleca istoviţi spre casele goale,
vor reveni să vadă dacă vântul mătură tot,
sau o să rabde o aşteptare de speranţă.

.

Suntem cu toţii irascibili la promisiuni;
oraşele se scaldă în hăituieli şi ură,
stelele se-ntorc în cosmos şi nopţile fug în hău,
steaguri găurite flutură  dreptate.
am rămas pasări fără glas
întrucât ne-au furat cântecul.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Silviu Someşanu pe Februarie 7, 2012 la 9:29am

Într-adevăr am vrut să-mi manifest respectul meu pentru protestatarii din stradă.Mulţumesc pentru citire şi comentariu.

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Februarie 7, 2012 la 4:20am

Un colaj cu imagini dureros de reale, copleşitoare...bine scris, bine spus!

Felicitări!

Aurora, cu tot respectul

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor