strălucește pe firmament
utopia orașului-cetaceu
mă descalț atât de onest de sufletul meu plebeu
ca de haina cuvintelor destrămate
pânză țesută subtil înc-o data și înc-o dată
singurătatea își bea ceaiul
din cupe de porțelan chinezesc
mi-e sete de tine pe stradă
tu simți zidul șerpesc

mirosul de cărți calde ce se vând la tarabe
îmi umezește colțul de cer arondat
sunt nomadă într-o lume perdantă
printre rafturi subtile
mâinile mele parșive
zgârie norii versat

nicio stea fără nume nu ți-a răsărit
dinspre sud histrionic
botează-mă în tine
când îți apun bovaric în pat
cu stiletul îmi desenezi
zece inimi pe piept
nu mă culc până cerul de sânge
cu pleoapele mele nu-l șterg

rătăcește-mă între cele două străzi
pe stânga
număra douăzeci de secunde alergând
pe parbrizul inert îmi întind rufele sentimentale
stai liniștit gol de mine în gând
inepții zâmbesc din reclame publicitare
tastează-mi pe epidermă diafane cuvinte
nu-ndrăzni să mai pleci
taci și râde-nainte

Vizualizări: 83

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Octombrie 30, 2014 la 5:54pm

Of, sfârșitul acela...

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Octombrie 29, 2014 la 10:42am

de ce imi place sa te citesc? , ascult jazz si te citesc. Beau cafea , numar inapoi secundele, pe cele ascutite ca stiletul tau de fildes. Plecarile sunt esentiale, ele fac posibile intoarceri magnifice.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor