În faţa ta un drum pavat cu praf de stele
Te-ndeamnă să păşeşti spre un cer ca de opal,
În urma ta, e lumea cu dorurile-i grele
Şi răutăţi servite zâmbind ...pe un ton banal.

Şi obosit de lupta cu tocul şi hârtia,
Păşeşti către lumina ce-o vezi la orizont,
Cu pletele în vânt şi-n suflet bucuria
De-a fi printre prieteni,plimbat în car de vânt.

Şi codrul drag îţi cântă o doină –n a ta cale,
Izvoarele se prind în ritm melodios,
O salcie se-apleacă cuprinsă de jale,
Nemaivăzându-ţi chipul atât de frumos.

Ajuns pe steaua ta,aproape de soare,
Pe care ţi-ai clădit-o locuind pe pământ,
Lumină ne trimiţi , călăuzitoare...
Şi ne veghezi paşii dincolo de-un mormânt.

Căci ai lăsat în urmă frânturi din al tău suflet
Ce aduc raze de soare în orice anotimp,
Iar cei care le văd ,cu-o bucurie-n cuget,
Te-au declarat „Luceafăr” strălucind peste timp.

Vizualizări: 53

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor