Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin şi cu măsline.
I-am aşternut in grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i şi nici de unde vine.

Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am şters de praf piciorul.
Ulei de levănţică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân şi dulce umplutu-i-am urciorul.

Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tăriilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel străbun;
Oare vreun zeu să şadă pe prispa casei noastre?

El mi-a vorbit, surioară, dar nu ştiu ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvântul,
Ca murmurul de ape, ca freamătul de sus
Din pomi cu floarea albă, când îi adie vântul.

Vorbea despre iubirea cea fără de păcat,
De-o patimă, curată ca flacăra de soare,
Despre o jertfă sfântă pe-altarul nepătat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.

Şi mi-a pătruns în suflet şi chipul lui cel drag,
Şi vraja nesfârşită din vorba lui domoală;
In liniştea de seară torceam fuioru-n prag.
Şi lacrimi mari căzură din ochii mei in poală.

Cu dragoste de frate mi-a mulţumit, in zori,
Când a plecat "străinul" pe drumul ud de rouă.
Şi mi-au rămas in urmă, ca mirul curs din flori,
Cuvintele lui stranii şi blânde: ”Pace vouă!”.

L-am urmărit in zare, cu gene arse-n plâns,
Privind lumina albă cum Ii juca in plete
Şi aşternutul moale cu dor în pumni l-am strâns,
Lăsând mireasma caldă de frunze să mă-mbete.

Autoarea versurilor este monahia, Maica Teodosia (Zorica Laţcu)

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion untaru pe Iunie 1, 2009 la 9:27pm
Dle Florin Contrea,
Observaţia Dvs m-a făcut să mă gândesc la faptul că multă lume scrie proză pe care o prezintă drept poezie. Se poartă. E o modă. Dar ce e val, ca valul trece. Şi cred că asta e valabil pentru toate epocile. Poate că saltul calitativ nu poate să aibă loc fără anume străduinţe şi meandre. Fidias sculpta şi modern şi clasic, de aceea cred că sculptura lui, atât cât a rămas, a intrat în tezaurul cultural al omenirii.
Vă doresc toate cele bune.
Comentariu publicat de ion untaru pe Iunie 1, 2009 la 12:53am
Aveţi dreptate. Eu am descoperit această minunată poetă pe net, preluând poezia de mai sus recitată de părintele Teofil Părăian. Poezia scrisă de această monahie este demnă să stea alături de poeţii consacraţi ai literaturii noastre sau tradusă corespunzător, în oricare din bibliotecile de clasă ale literaturii universale. Vă doresc o săptămână bună din toate punctele de vedere.
Comentariu publicat de florin contrea pe Mai 31, 2009 la 4:17pm
DESPRE VIZITA UNUI SFANT...
... in versuri de o clasicitate ideala. Este un semn ca exista inca suflete de o puritate absoluta pentru care modernismul nu exista nici nu a existat. E un semn ca exista sperante ca ceea ce numim ideal mai poate exista in cotidian. Dar, oare, sa fie numai un semn?
Cine mai stie?
Florin Contrea

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor